Ultima statistica publică ne arată că în România ”mai ”sunt active doar 239 de formațiuni politice, de la Partidul ”Inițiativa Pătârlagele” (PIP) și până la Partidul ”Violet-Democrația Directă”.
În capul listei oficiale se află partidele parlamentare, având pe liberali și social democrații pe podium, două formațiuni care sunt responsabile, dar nu și vinovate pentru criza majoră pe care o traversăm. Asta pentru că…nu-i așa, elementul turbulent care a generat anarhia instituțională este Uniunea Salvați România, o făcătură de anarhiști cosmopoliți populată de hypsteri urbani, oengiști, freelanceri și alte persoane dubioase cu conturi la Bruxel.
În decembrie 2020, după o campanie murdară și înghesuită de criza pandemică, romanii absenți de la urne au decis structura noului Parlament. Așa ne-am pricopsit cu o majoritate fragilă și isterică în care cei mai cuminți și isteți sau dovedit a fi ungurii. Care au uitat subit de autonomie, autodeterminare, autoguvernare și autobus…doar să poate aburca și ei în căruța trasă de două gloabe flămânde și nepotcovite.
Văzută de departe, adunătura gureșă și colorată rezultată părea a fi un reality show despre o nuntă gipsy americană grasă, cu mireasa băgată cu forța într-o rochie mai mică cu două numere și un mire famelic din os de boiernaș, echipat de musai cu un frac de imprumut și papion galben. Nașii prezenți aveau musteața rasucită pe oală, clop cu pană de cocoș, dolman țifrat și cizme înalte văcșuite din belșug, inghesuiți fiind strategic între loitrele negeluite, în timp ce socru mic…roșu și fălos ca un crâșmar apoplectic mâna caii asistat de soacra mare, o văduvă gureșă și rotundă ca un purcel de lapte înțărcat.
Dar ceea ce părea că va fi o căsnicie fericită în întelegere și pace de cel puțin patru ani, s-a dovedit a fi doar o asociere de interese sfârșită într-o păruială generalizată, după doar câteva luni. Speriați de scandal și cu cămările goale, românii dau din colț în colț numărându-și creițarii puțini și cocliți, nehotărâți dacă să cumpere gaz pentru lampă, fân pentru vite, lemne de foc sau mălai de mămăligă pentru pruncii cu mucii atârnând.
Degeaba au scos sfinții părinți icoanele și raclele cu moaște, în zadar au venit mustrări și sfaturi înțelepte de la împărăție, boierii dumnealor se păruiesc de două luni dându-i cu tifla până și lui Vodă, revenit de grabă din cele drumuri de peste mări și țări. Iar când totul părea compromis și pierdut, în sat a apărut un zvon, că mirele rămas singur s-a adunat cu socru mic și-au pus de o întelegere în care vaca va da ouă iar porcu lapte, în culorile curcubeului răsărit peste zare. Să fie primit și să le dea Dzeu minte, că lemne, gaz lampant, picioici și slană la români s-a găsi pe undeva. Dacaă nu acum la primăvară sau…peste patru ani. Și mai trebuie liniște până s- a trage molima la adăpost…
