Este Uniunea Europeană o anexă a NATO? - Ziarul de Maramures

Este Uniunea Europeană o anexă a NATO?

”Uniunea Europeană s-a născut în America, a crescut și înflorit în Europa și se scutură azi în NATO. Era o speranță, putea fi un model, va fi o decepție!” (Octav Bibere)

Agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei a declanșat un val de simpatie și emoție care anulează orice trimitere la rațiune. Volodymyr Zelenskyy a fost declarat ”leul Europei” de către britanici, ”campionul democrației” de către canadieni și ”stânca care va salva Europa” de australieni, actorul prezidențial valorificându-și în mod genial charisma retorică prin care a impresionat politicienii lumii, personaje agramate, buimace sau stafidite, în decenii de parlamentarism ineficient.

Și totuși, există și voci care condamnă poziția Uniunii Europene, acuzând liderii de la Bruxel de servilism și obediență față de NATO-ul controlat de americani. O asemenea voce calificată și puternică este cea a eurodeputatei Clare Daly care nu s-a sfiit să administreze ”excelențelor” constipate din Parlamentul European, o lecție despre obiectivitate și realism, acuzându-i de implicarea UE într-un război slavofon, între două țări care nu sunt membre ale Uniunii și nici ale NATO.

Clare Daly a spus clar, cu subiect și predicat, că Europa a devenit o anexă a NATO, în care deciziile nu sunt luate în mod rațional ci sunt dictate de interese oneroase și beneficii din partea Statelor Unite ale Americii, țară pe care a acuzat-o de militarism și tendințe de hegemonie mondială. Daly a întrebat pe eurodeputați și liderii de ce nu s-au manifestat și nu au condamnat public agresiunile americane din Irak, Afganistan și Siria , aspect ce denotă o dublă măsura în aprecierea agresiunii militare ca fenomen social.

Curajoasa irlandeză a stigmatizat poziția liderilor europeni care au aruncat continentul într-o criză economică de pe urma căreia suferă sutele de milioane de europeni, obligați să suporte și să plătească costurile crizei carburanților, a gazului și explozia prețurilor alimentelor de bază. Mai mult decât atât, irlandeza colerică a menționat că în loc să se limiteze la ajutor umanitar, tările europene, la concurență cu americanii, au trimis Ucrainei bani, arme, muniție, tehnică militară și alte ajutoare care nu fac decât să prelungească un război lipsit de sens, între două state foste sovietice. Asta în timp ce popoarele Europei strâng cureaua și plătesc factura unui conflict militar fără sens, care putea fi stins pe cale diplomatică dacă liderul de la Kiew ar fi acționat rațional, fără să-și ducă țara într-un război în care mor și suferă civili nevinovați.

Intr-un editorial precedent am menționat că rolul de arbitru într-un asemenea caz aparține ONU prin Consiliul de securitate, aceasta fiind rațiunea existenței organizației internaționale. Doar că asemenea NATO și Organizația Națiunilor Unite este la cheremul egocentrismului american care a donat câteva miliarde unei Ucraine încurajate să intre în război, pentru a vinde apoi gaz american și tehnică militară, în valoare de zeci de miliarde de dolari, unei Europe îndobitocite de apelurile liderului ucrainian privind iminența unui război imposibil. Vladimir Putin nu este în război cu Uniunea Europeană, dar țările Uniunii suferă de pe urma extrapolării unui conflict armat de care sunt vinovați sforarii de la Washington, Bruxel, Kiev și Moscova. Zelenskyy vrea să învingă cu orice preț, chiar prin sacrificarea nației pe care o reprezintă și incită comunitatea internațională la a se implca într-un conflict militar care a generat, deja, o criza economică cu efecte încă necuantificabile.

Acest război trebuie să înceteze, Zelenskyy trebuie să-și stopeze isteria belicoasă, Putin trebuie să recunoască autoritatea ONU și să-și retragă trupele iar Europa trebuie să iasă din criza artificială în care a fost aruncată, de un conflict regional care nu amenința continentul. Oare chiar credem că politicienilor americani, francezi, britanici, germani sau italieni le pasă de democrația și libertatea Ucrainei? Oare în intervențiile sale paroxistice, țintite spre anumite țări ale lumii și invitația de a contribui la reconstruirea Ucrainei devastate, acoperă prezumtiva vinovăție a lui Zelenskyy, atitudine soldată cu milioane de refugiați și mii de victime ucrainiene?

Europa trebuie să se trezească din somnul rațiunii iar liderii UE trebuie să acționeze conform scopului pentru care a fost creat spațiul comunitar, unul pozitiv și constructiv care se dorea o replică la expansionismul și hegemonia economică americană. Nu avem ce căuta sub cizma NATO și americană, nu trebuie nici să-l aprobăm pe Putin sau pe psihopatul de la Minsk, suntem țări membre ale Uniunii Europene și nu vasalii sau colonia Fondului Monetar Internațional sau a Băncii Mondiale.

Și asta până nu este prea târziu! Superb curajul irlandezei Clare Daly care a administrat o lecție de bun simț unei Europe manipulate de marea finanță mondială.

În Europa, fericirea se termină la Viena. Mai departe, nenorocire peste nenorocire, dintotdeauna. (Emil Cioran)

Lasă un comentariu

error: Conținut protejat !!