M-am opus ferm, în Comisia pentru apărare, propunerii legislative Pl-x nr. 403/2025 inițiate de USR privind plafonarea sporurilor și a cumulului de drepturi salariale în sectorul bugetar, un proiect care reduce o problemă complexă la o tăiere generală, aplicată fără diferențe între profesii, riscuri și responsabilități.
Inițiativa introduce un plafon de 30% pentru toate sporurile, compensațiile și adaosurile salariale, indiferent că vorbim despre medici, militari, polițiști, profesori sau funcționari. O astfel de abordare uniformă ignoră realitățile din teren și impactul direct asupra domeniilor esențiale. Am susținut acordarea unui aviz negativ și am arătat că proiectul USR este o soluție simplistă, cu efecte complicate.
„Acest proiect tratează întreg sectorul bugetar ca pe o problemă contabilă. Nu poți pune aceeași regulă peste profesii care presupun riscuri, responsabilități și condiții de muncă complet diferite”, a declarat deputatul AUR de Maramureș, Ciornei Daniel.
El a subliniat că, în multe situații, sporurile reprezintă compensații pentru muncă în condiții grele, program imprevizibil sau intervenții în situații de urgență, iar plafonarea lor rigidă lovește direct în personalul calificat și în capacitatea instituțiilor de a funcționa.
„Dacă există abuzuri, ele se corectează prin control și responsabilitate administrativă. Nu pedepsești un întreg sistem pentru decizii greșite punctuale”, a mai arătat deputatul AUR.
În opinia sa, limitarea cumulului de drepturi salariale transmite un semnal periculos în domenii precum apărarea, ordinea publică sau sănătatea, unde munca suplimentară și disponibilitatea permanentă sunt parte din activitatea curentă, iar lipsa unei recunoașteri corecte va accentua demotivarea și plecările din sistem.
În aceeași ședință, majoritatea PSD-PNL-USR-UDMR a respins și două inițiative legislative AUR care vizau întărirea protecției animalelor și creșterea siguranței victimelor violenței domestice, prin măsuri de prevenție, evidență și monitorizare mai eficiente.
Deputatul Ciornei a arătat că reforma salarizării nu poate fi făcută prin plafonări generale și sancțiuni colective, ci prin intervenții punctuale, acolo unde există dezechilibre reale, și prin politici care sprijină domeniile esențiale și protejează concret comunitățile.
