Era doar o problemă de timp ca genocidul persoanelor cu nevoi speciale să explodeze. Căci asta sunt vârstnicii din azilele țării. Oameni cu nevoi speciale abandonați de familii în grija statului sau a unor afaceriști. Pe care îi vizitează sporadic sau deloc susținând că așa se procedează în occidentul civilizat, unde familia nu trebuie să poarte povara obligației față de bătrâni.

România este țara în care analfabeții șmecheri ajung politicieni și șefi de partide, administrând bugete publice. Cum este posibil ca nici unul din actualii șefi de partide să nu posede calitățile omului de stat? Explicații sunt multiple, de la faptul că am determinat elitele să emigreze, am promovat ”ciurucurile” și ne-am scufundat într-un dezinteres civic general, cetățeanul alegând să protesteze tăcut prin refuzul de a merge la vot. Doar așa a fost posibil ca niște adunături penibile de oportuniști, grupați în partide politice, asociații patronale, sindicate și chiar ONG-uri, să poată decide viitorul nației.

Ultimii 30 de ani au fost un cosmar pentru poporul român dar o oportunitate pentru ”băieții ” deștepți, indivizi care incapabili fiind să producă ceva, s-au refugiat în zona cea mai incompetentă a societății, în politică. Iar procentul gunoaielor umane este atât de mare încât și cei câțiva, care ar vrea și ar putea să performeze, se pierd și devin parte a unei turme abulice conduse de berbeci castrați și impotenți.

Cunosc tarele sistemului de asistență socială. Știu ce se întamplă în centrele administrate de stat dar și în cele private, considerate de proprietarii lor ca niște surse de venituri sigure și infailibile. Mă miră poziția clerului majoritar, prea puțin prezent în aceste centre, care prin purtătorul de cuvânt își exprimă consternare și critica față de realitatea existentă, printr-o retorică de tip filozofic în care abunda exprimările academice și pretins umanitare.

Se arată cu degetul spre social democrați, se folosesc încadrări axiomatice de genul mafia din sistemul social. Nimic nou într-o țară în care avem mafia din justiție, mafia imobiliară, mafia lemnului, mafia energiei, mafia gunoaielor, mafia bancară, mafia polițienească, mafia academică, mafia din sănătate și învățământ, mafia…etc. România este o țară aflată într-o imensă și acută criză de autoritate, cinste, onoare și demnitate publică. O nație dominată de grupuri de interese care activează ca forme de crimă organizată, într-un total dispreț total față de cetățean și lege.

De fapt, suntem o societate cangrenată, bolnavă de o formă de metastază socială și civică, dominată de analfabeți funcționali. Situația vârstnicilor instituționalizați este o realitate cunoscută, tolerată, admisă și ascunsă de decidenți, printr-o formă de complicitate directă sau tacită. Care nu are culoare politică, doctrină sau ideologie. Un genocid mascat împotriva celor considerați un balast și o povară pentru o țară prea săracă să-și întrețină bătrânii. Stări de fapt criminale se găsesc și în familiile românești, mai ales în cele sărace sau din mediul rural.

Nu ne place să recunoaștem dar plecarea în străinătate a tinerilor și a celor valizi de muncă, a generat un abandon în masă nu doar al copiilor ci și al celor bătrâni și bolnavi, incapabili să trăiască din veniturile mizere date de stat. Bătrânii satelor noastre nu au pensii private, bani la pilonul II, acțiuni la bursă sau bitcoin. Prea mulți dintre ei nu au nici ce pune zilnic pe masă, nu au medic sau asistent social iar popa îi caută doar ca să le dea maslul și să-i însoțească la groapă. Iar primarul este interesat cum să mai jumulească fondurile primite ca să-și trimită pruncii la școli peste hotare și cu gândul la următoarele alegeri, pe care musai trebuie să le câștige.
Aceasta este realitatea pe care o trăim, în care preferăm să ne lăsăm manipulați de mass media finanțat de partide. Chiar credem ca o cititoare de promter ajunsă ministreasă poate fi unica responsabilă pentru un dezastru social național. Sau că un om fără carieră profesională, ajuns premier va rezolva o problemă de asemenea anvergură într-o țară a cărei coloană vertebrală este ruptă?

România are nevoie de un proiect de țară construit pe piloni stabili și durabili, de oameni cu viziune, pe principii sănătoase și viabile.

Politicienii nu pot face asta, în marea de incompetență care domină fiind capabili doar să critice sau să fluture stindardul naționalismului extremist. Un proiect de țară cu câteva priorități majore: aducerea acasă a milioanelor de români care lucrează afară, instaurarea meritocrației în viața publică, eliminarea oportuniștilor și fripturiștilor din administrație, stoparea corupției printr-un sistem juridic care să funcționeze corect și cu maximă celeritate. Și un președinte om de stat….

Dar cine să facă asta? Și mai ales cum în condițiile cancerului care ne omoară voința?

”Respectul se câştigă, nu se impune….” (George Geafir)

Somogyi Attila