Acum un an, pe vremea asta eram tulburată de vestea trecerii in neființă a colegului si prietenului meu, scriitor si ziarist, Marian Ilea. A trecut un an de atunci și îi simt încă lipsa. Ideea de a sti că este acolo si că oricând am nevoie de un sfat pe care mi-l va da, nu mai există. ”Anușka, hai să discutăm! Hai să vorbim”, îmi spunea…

”Monșer” a plecat! Rămân totusi amintirile frumoase trăite în redacții. Ieri l-am pomenit, amintindu-mi cum mă ținea la distanță de clasa politică: ”Alege pe oricine din redactie, dar pe Anușka, nu! Trebuie să fie intactă!”, asa le spunea politicienilor care aveau nevoie de ziaristi pentru a-i ajuta pe partea de comunicare.

Si anul acesta doresc sa-i multumesc pentru că m-a tinut impartială ca si ziarist/jurnalist si a avut rabdare cu mine, a crezut in mine că pot să aduc un plus valoare in trustrile media la care am lucrat cot la cot. Am militat impreună pentru libertatea de exprimare nu doar a presei, ci si a cetățenilor. Am avut privilegiul să învăț de la ”Monșer”, părti importante din ceea ce inseamnă presă.

Vreau să cred că are în continuare grijă de noi, toți! Dumnezeus să-l aibă în grija SA, în ceruri! Dormi în pace, ”Monșer”! Odihnă vesnică!

”ANUȘKA”