Nu am scris editoriale în perioada campaniei electorale pentru a nu putea fi acuzat de lipsa de obiectivitate sau de spirit partinic, dar am urmărit cu atenție ce au făcut partidele, candidații, activul și militanții. A fost o campanie ternă, lipsită de onorabilitate, desfășurată mai mult pe social media, cu avalanșe de reclame în online și întâlniri sterile cu alegătorii.
Cele câteva dezbateri publice au fost lipsite de substanță, candidații demonstrând că sunt politicieni, dar nu și oameni politici. Nici unul dintre ei nu a menționat de ce candidează, în mod sincer și onest. Cu discursuri populiste și pline de nuanțe politicianiste, toți păreau resemnați în a fi condamnați să se ”sacrifice” pentru binele comunităților și al maramureșenilor. Oportuniști și plini de aroganță, unii s-au înscris în cursă doar în calitate de iepuri, alții ca umpluturi sau marionete. Apoi au migrat de la un partid la altul pentru o candidatură iluzorie și faima de a fi pentru câteva săptămâni pe o listă care nu înseamnă nimic. Iar la Baia Mare era clar din start, că vor conta doar cei doi reprezentanți ai coaliției incestuoase, o ștruțo-cămila care guvernează dezastruos o Românie, căzută de trei decenii, în haos economic și social.
A învins în competiția electorală cel care trebuia să câștige, pentru a nu se afla adevărul despre dezastrul în care ne aflăm. De ieri, în cârciumile elitiste și pe terasele duhnind a evaziune fiscală, au loc manifestări de bucurie. Cel mai iubit fiu al orașului, condamnat pentru un delict minim și jenant, nu pentru adevăratele sale fapte de corupție, poate sta liniștit la Aiud. Colbul se va așeza peste mizeria fizică și morală pe care a provocat-o iar clientela sa antrepenorială, și nu numai, rămâne lângă sacul de bani și ciolanul public, preluat de locotenentul vasal, din specia sindicalisto-jurnalistică, promovat la gradul de general. Evident la excepțional.
Parada de competență, zecile de ore în teren, discursul rural ferm și apăsat, zecile de bacnote împărțite și cârpelile din cartiere făcute pe datorie, au reușit să convingă băimărenii, din prima și a doua generație încălțată, să voteze omul care se bate pe spate cu gunoierii, drogații, cârciumarii, dj-ii, oengiștii, pederaștii, dezvoltatorii imobiliari și angajații din primărie.
Vor fi patru ani de administrație cu tentă folclorică în care vor exista câteva etape de manipulare iresponsabilă, pe o scenă închiriată de la primarul incognito. Municipiul va avea aceiași strategie superb de absentă, un fel de horă codrenească cu nuanțe maneliste, o bătută pe loc și pe picior, cu mișcări lente într-un cerc eliptic. Noul primar va sta cu un ochi la buget și cu unul la biroul prezidențial de peste drum, cu o ureche la Aiud și cu cealaltă la Spitalul de Boli Infecțioase, cu o mână la prohab și cu cealaltă în buzunarul ce va fi golit de șantajul minorității de care s-a lipit, ca râia de caprele Irinucăi.
Mă gândesc la bieții candidați care au pierdut șansa de a conduce…nu de a administra orașul. Oare cum vor restitui banii împrumutați sau primiți ca investiție, garanții ale viitoarelor colaborări reciproc avantajoase? Sau ce șanse au să devină solvabili candidatii de primar perdanți, ajunși în condiția umilă de consilieri locali. Pentru unii s-a terminat cu tăvăleala în crivaturile doamnelor de companie, mesele fastuoase în decoruri mirifice, organizate pe terasele centrale ale urbei sau lângă lacul Firiza. Gata și cu meniurile pompoase în care abundau platourile italienești, antreurile cu prosciutto crudo, rulourile din tortilla cu șuncă, frigăruile cu roșii cherry, vol-au-vents, brânzeturile cheddar, camembert sau caju. Vor reveni la mămăliga cu brânză de oaie, fasolea cu oase garf, spanacul cu ouă ochiuri sau ciorba de burtă acrită cu moare. Toate stropite cu pălincă din monturi, bere la pet sau vin de masă.
Sunt absolut convins că nu se va schimba aproape nimic în urbea prăfuită și mirosind a canabis, parfum arăbesc, damf puturos din subsoluri și urină stătută de boschetar. Dar sunt sigur că vor crește comisioanele neoficiale, căci au crescut și pretențiile celor care asigură protecția împotriva legii, costurile de tunare a nevestelor și țiitoarelor, valoarea tatuajelor, implantul silicoanelor și tratamentele cu produse hialuronice. La care se adaugă și fondurile necesare întreținerii celui mai iubit fiu al orașului, stare de fapt ce presupune costuri multiple și confidențiale.
Mă bucur că nu mai sunt cetățean al orașului Baia Mare. Că nu a trebuit să votez și să aleg între nesimțire, impertinență, prostie, festivism, mizerie morală, analfabetism funcțional, prozelitism și alte metehne corporatisto-politicianiste. Dar un lucru este sigur, un primar ales cu votul a mai puțin de 20% dintre cetățenii urbei are aceiași legitimitate ca o prostituată de pe variantă, care speră să-și poată renegocia procentul cu peștele său flatulent.
„Regret că m-am născut într-o lume care mă silește să aleg între a fi călău și a fi victimă.”Boris Vian
Somogyi Attila
