E dificil…aproape imposibil să scrii cald și duios, când ai senzația că porți o parte din povara și mizeria lumii, pe umeri. Că toate se întâmplă doar pentru că am devenit răi, egoiști, avizi de putere, bani și favoruri. Nu mai vedem decât ceea ce este urât, nedrept, abuziv sau mincinos.
Detest să-i văd pe majoritatea politicienilor ieșiți pe stradă, ca să ofere mărțișoare sau flori. În luna martie. Populismul desuet și uneori fals, mai impresionează doar ființele sărace de minte, disperate de lipsuri, spălate pe creier sau abuzate de viața nedreaptă.
Și totuși…astăzi mă gândesc la toate femeile pe care le-am iubit și respectat, care nu mai sunt nicăieri, pentru a le spune: La mulți ani!
Nu ar trebui să jignim, deprivim, insultăm, neglijăm, ocolim sau umilim, nici o femeie. Niciodată. Pentru simplul fapt că ele pot face singurul lucru care ne lipsește nouă. Puterea și voința de a da viață. Pentru ca mai apoi, în mod conștient și asumat, din femeia frumoasă și liberă să devină mamă, slugă, bucătăreasă, spălătoreasă, femeie de serviciu, soție sau parteneră, amantă sau iubită…
Ar trebui ca în fiecare zi să fie ziua mamei, soției, iubitei, fiicei sau oricărei femei care traversează viața dându-ne putere și siguranță. Nouă, celor puternici, aroganți, narcisisti, egocentrici.
Mulțumesc…în numele tuturor bărbaților sau a celor care nu știu, nu pot, nu vreau sau le este rușine să recunoască. Fără voi am fi mai puțin, mai săraci, mai triști …poate nimic…
Oare ne puteți înțelege, ierta și iubi …așa cum suntem… nevrednici și lipsiți de respect față de voi?
Somogyi Attila
