Dreptul de a crede...sau NU! - Ziarul de Maramures

Dreptul de a crede…sau NU!

”Trândăvia este mama tuturor viciilor, mai ales a celor mentale, a raționalmentelor false precum politica, știința și teologia” (Lev Tolstoi)

Nu pot decât să ma bucur că începând din acest an, a fost introdus și auto-recensământul. Mulți ne întrebăm ce folos are o asemenea cheltuială care înseamnă milioane de euro! Ce vrea să știe statul…și de ce… colectând date și informații ce țin de viața privată a fiecăruia dintre noi? În esență, scopul menționat de stat pare unul pozitiv și lucrativ, datele recenzării fiind elemente de bază pentru definirea politicilor publice viitoare, in beneficiul comun al cetățenilor. Asta cel puțin la nivel declarativ!

Accept necesitatea și oportunitatea majorității întrebărilor menționate în chestionar dar mă întreb, cu firească nedumerire, ce relevantă are apartenența declarată a fiecăruia dintre noi, la un anume cult religios. Aplogeții statului laic îmi spun că după informațiile colectate se ia decizia împărțirii banilor publici, de exemplu banii alocați cultelor religioase se împart proporțional cu procentul credincioșilor declarați la recensământ. Ei bine, eu nu am încredere în statisticile prtezentate in 2011 de Institutul Național de Statistică, date care menționează apartenența a 99,5% dintre cetățeni la cultul ortodox. Este imposibil ca într-un stat modern din secolul XXI, într-un context european dominat de secularizare, să existe o unanimitate aproape totală privind apartenența asumată.

Și vă întreb cu toată deferența, cum a fost posibil în anul 2011 să declari procentul de ortodocși ca fiind de 99,5%, în condițiile în care maghiarii reprezentau la acea dată 6,5% din totalul populației. Ori, ungurii sunt catolici sau protestanți, nicidecum ortodocși exceptând câteva sute…sau poate mii, care formând familii mixte au acceptat din vari motive să adopte religia ortodoxă. Mai sunt apoi neoprotestanții, alte câteva zeci de mii care cu siguranță nu s-au declarat ortodocși, ei fiind baptiști, penticostali, evangheliști, iehoviști, adventiști, etc, parte a listei celor 18 culte acceptate de legile românești.

Mai mulți sociologi au comentat fenomenul, menționând câteva aspecte relevante, cum ar fi acela că recenzorii punea presiunii pe cetățeni, sugerându-le sau notând că ar fi de religie ortodoxă și nu altfel. Cine verifica acuratețea datelor depuse la INS? Unde sunt agnosticii, ateii…atâți câți sunt? Cui folosește o asemenea manipulare grosolană, în afara statului aservit BOR și evident bisericii în sine, ale cărui pretenții de finanțare din banii publici sunt direct proporționale cu dimensiunea falsului declarat.

Realitatea din România este, de fapt, alta. Oamenii se tem să declare că sunt atei pentru a nu fi desemnați ca fiind comuniști sau agnostici pentru a nu fi asimilați ca practicanți ai cultelor satanice de bunii ”ortodocși” care populează reședințele de swingeri din marile orașe, sălile cu jocuri de noroc, cazinourile, puburile sau cârciumile neamului, locuri legale unde iși beau salariile și mințile… de buni creștini ortodocși.

Dacă mai menționăm și toleranța liderilor statului laic față de ierarhii care au generat scandaluri imense în pandemie, de la lingurița de împărtășanie folosită repetat și până la participarea la slujbe în starea de urgență sau linsul icoanelor, avem imaginea unei Constituții terfelite de cei plătiți să o apere și să o aplice. Nu este de mirare că Biserica Ortodoxă Română traversează o dublă secularizare provocată de modernitatea tinerei generații născute după 1990 și cea provocată de propriile-i mizerii reprezentate de abuzuri sexuale, încălcarea legilor, cheltuirea banilor publici și implicarea în politică.

Eu pot respecta opțiunea morală și credința oricăruia dintre cititorii mei dar voi, cei 99+%, oare puteți accepta opțiunea mea? Sau ați putea să o acceptați dacă nu ar fi publică! Mă bucur că românii se pot auto-recenza de această dată și sunt convins că în fața terminalului vor fi doar ei și conștiința lor, fără supravegherea mercenarilor plătiți și cu poruncă de la stăpânire în a influența sau falsifica apartenența religioasă sau lipsa de aparteneță a cuiva. Cât despre un alt aspect important al credinței, ar trebui să facem distincție între afilierea declarată și practica religioasă, căci nu e tot una să mergi la biserică de Paște și Crăciun, la înnmormântare sau botez, ori în fiecare duminică a anului.

Adevărata dimensiune a religiozității românilor va fi certă doar atunci când statul nu va mai pompa bani publici in cultele religioase iar ele vor trebui să supraviețuiască cu armata de prelați și trepăduși, doar din generozitatea creștinilor practicanți, fără obligativitatea plătirii texei anuale de cult. Dar nu sunt de acord nici cu mesajele online care-mi blochează contul de e-mail, texte în care ”lepădături” confuze și antisistemice mă ”sfătuiesc” să bifez în formulare opțiunile: fără religie, agnostic sau ateu. Așa cum nu cred nici în a bifa împotriva BOR doar pentru că nu ești de acord cu luxul și opulența preoților care încalcă filozofia creștină a Mântuitorului.

Sper ca în fața ecranului pe care veți avea chestionarele să fiți corecți și cinstiți, nu pentru a scădea procentul celor care clamează apartenența la BOR ci pentru ca așa este firesc și decent, gândindu-vă nu la ce va spune vecinul de etaj sau de cartier ci la ceea ce simțiți în inimă și minte.

”Teologia este ştiinţa minciunii divine” (Mihail A. Bakunin)

Lasă un comentariu

error: Conținut protejat !!