Editorial: Rebeliune civică sau inconștiență?!

”Istoria îşi are logica ei proprie: nici un neam nu e condamnat de a suporta, în veci, un regim vitreg, corupt şi mincinos” (Mihai EMINESCU)

De un an și jumătate, întrega lume trăiește sub psihoza pandemiei Covid. Sute de milioane de oameni sau infectat cu SarCov 2 și peste 5 milioane de oameni au murit, mulți din cauza lipsei de asistență medicală, în special în statele aparținând de lumea a treia, incapabile să asigure medicamentele și tratamentele necesare.

În România, autoritățile au reacționat în limitele capacității unui sistem medical învechit, cu dotări necorespunzătoare și o lipsă acută de personal calificat. Deși au fost prezentate multiple cauze, unele discutabile, nu s-a vorbit despre faptul că în ultimii ani, unul din patru medici a ales să plece din tară, un exod care nu poate fi compensat de sistemul educațional. Doar în 2020, în plină criză sanitară și în condițiile stării de urgență și de alerta, au plecat 2.173 de doctori, o medie de 6 medici pe zi iar politicienii și statul român nu au făcut nimic pentru a-i convinge și motiva să rămână în țară. Așa s-a ajuns ca astăzi să mai profesează în România aproximativ 63.000 de doctori, din care un procent de loc de neglijat îl reprezintă rezidenții, tineri fără experiență aflați în primii ani de activitate profesională.

Aceasta este realitatea unei societăți în care avem prea mulți magistrați, generali, poștași, pensionari speciali și funcționari publici, o țară care a alimentat Uniunea Europeană, după integrare, cu 43.000 de medici și peste 35.000 de asistenți medicali. Dacă mai adaugăm și efectele corupției generalizate scăpată de sub control chiar și în pandemie, managementul politic al unităților medicale și starea infrastructurii spitalicești avem argumente, dar nu și scuze, pentru cele peste 50.000 de decese.

Și de parcă nu erau suficiente elemente care să genereze starea de fapt actuală, statul a eșuat și în mobilizarea românilor pentru a se vaccina, decidenții politici fiind mai ocupați să se bălăcărească de la tribuna Parlamentului, în studiourile de televiziune sau pe paginile lor de facebook. Timizi și total iresponsabili, liderii din administrație și politică au evitat să ia măsuri nepopulare, preferând să lanseze periodic mesaje populist politicianiste penibile, majoritatea citite de pe foile de hârtie ale consilierilor incompetenți. Cine sunt vinovații și dacă vor răspunde pentru erorile lor în gestionarea pandemiei nu vom știi prea curând, poate niciodată, așa cum nu știm nici după 31 de ani cine sunt vinovații pentru genocidul din decembrie 1989.

Momiți cu vouchere și promisiunea unei tombole naționale majoritatea românilor au refuzat să răspundă apelurilor formale și lipsite de consistență. Unii din demnitate, alții din decență, cei mai mulți din convingere, ultimii fiind și victime colaterale ale manipulării generalizate a anti-vaccinistilor. De ce au fost și sunt lăsați să zburde liberi în media, pe internet și social media, profeții apocalipsei? Cine și ce interes are să saboteze programul de gestionare a crizei sanitare…iată întrebări la care trebuie să răspundă statul timid și politicienii mai preocupați de sondajele de notorietate, decât de numărul românilor morți sau imunizați.

M-am vaccinat conștient și responsabil, pentru ca am mai mare încredere în oamenii de știință decât în moaștele scoase și plimbate pe sub nasul românilor, măsură anacronică și periculoasă folosită în Țările Române încă din evul mediu, în timpul epidemiile de ciumă, holeră, varicelă, tifos sau gripă spaniolă.

Ca cetățean sunt revoltat și-mi pun câteva întrebări firești. De ce la o rată de infecție de 3% Romania a intrat, în martie 2020, în stare de urgență și care este motivul pentru care suntem într-o stare de alertă nefunctională și perpetuă, deși avem/avut zone cu peste 20% incidență? De ce administrează pandemia politicienii și nu specialiștii în medicină? Cine și cum a conceput acțiunea jenantă de promovare a vaccinării, în loc să apeleze la specialiștii care fac publicitate pentru industria medicamentului, auto sau a bunurilor de larg consum? De ce nu este obligatorie vaccinarea personalului medical ca și în Franța și mai ales, de ce nu sunt puși să-și plătească spitalizarea cei care refuză vaccinarea pentru a eșua apoi în terapie intensivă, punând în pericol viața personalului medical? De ce nu mai ieșim să-i aplaudăm și susținem pe medici, într-un gest de solidaritate umană firească? De ce…

Pentru informarea celor care se lasă manipulați de fariseii zilelor în costume Armani, sutane, sumane sau rochii Chanel, menționez că șeful Comitetului Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea, col. dr Valeriu Gheorghiță, este un reputat și respectat medic militar care a avut sarcina să se ocupe de organizarea activitații de vaccinare de la asigurarea materială și până la resursele umane necesare, nu de promovarea și convingerea românilor, mai dispuși să asculte un senator cu fustă obez și câtiva jurnaliști isterici, decât adevărații specialiști. Medic infecționist, doctor în medicină, cercetător științific, ofițer al Armatei Române și cadru universitar, col. dr. Gheorghiță a demonstrat prin prestația sa inutilitatea și incapacitatea unor decidenți din sănătate, cu sau fără uniforme SMURD, cu sau fără culoare politică, cu sau fără discursuri gângave și incoerente. A comunicat corect, coerent și la obiect, fiind una dintre cele mai lucide persoane implicate în administrarea crizei.

Concluzia firească ar putea fi aceea că suntem o națiune confuză, care asemenea unui ciopor de oi merge după talanga măgarului către prăpastie, în loc să urmeze drumul sigur care îl scoate la liman. Până ce guvernanții nu-și vor scoate capetele din nisip, asumându-și reponsabilitatea țării pentru care lăcrimează cabotin pe ecrane, mulți dintre români vor nega și refuza autoritatea statului, contestând deciziile specialiștilor, preferând să acționeze după rețetele și recomandările oftalmologilor, prestatorilor media și a politicienilor bătrâni și obezi, cu prea multe afecțiuni și comorbidități neidentificate sau netratate.

Dacă nu sunteți în stare să guvernați…dați-vă demisia iar dacă nu aveți curaj să acționați…plecați acasă. Sunteți ridicoli, periculoși și nefolositori, incapabili să vă onorați demnitățile publice și asta pentru că avem mii de politicieni infatuați și incompetenți, dar ducem o lipsa acută… de oameni de stat.

Lasă un comentariu

error: Conținut protejat !!