„Mizeria materială și morală…destrăbălarea administrației, risipa banului public, coruptia electorala, toate acestea n-au a face cu principii de guvernământ…religia politică a unui guvern nu-i dă drept de-a se servi de nulități venale, de oameni de nimic, pentru a guverna.” (Mihai Eminescu)

Avem mari probleme ca țară. În timp ce alte state membre ale Uniunii Europene atrag fondurile alocate prin Mecanismul de Redresare și Reziliență, România a atras doar prima tranșă în valoare de 6,35 miliarde euro, din totalul de 29,2 miliarde repartizate. Din care a făcut plăți doar în valoare de 210 milioane euro, adică 3,3%?!

Nu cred că suntem bătuți în cap. Avem doar conducători nevrednici, incompetenți și incapabili să respecte angajamentele asumate, politicieni fripturiști, oportuniști, absolvenți de facultăți dubioase cu diplome cumpărate, iubitori de sinecure și doctori plagiatori. Care la rândul lor au o clientelă care taie frunză la câini într-o administrație îmbâcsită de nepotisme și favoritisme.

Nu am cheltuit prima tranșă pentru că nu avem proiectele necesare, primarii noștri cerând bani doar pentru chermeze, pietruirea unor drumuri și zugrăvirea primăriilor. Nu pentru proiecte de dezvoltare durabilă sau generatoare de locuri de muncă și prosperitate comunitară. De fapt, pe cine interesează că tranșele II și III, în valoare de aproape 7 miliarde de euro, sunt blocate de Comisia Europeană pe motiv că statul român nu a făcut reformele promise, în domeniul energetic și al pensiilor speciale?

Decidenții vremurilor ne-au scufundat in bezna involuției, sărăcind nația prin umflarea datoriei externe. Suntem pe locul doi în Uniunea Europeană ca valoare a dobânzilor plătite la împrumuturi, cu peste 7%, în timp ce datoria externă actuală a depășit pragul psihologic de 50% din PIB. Suntem într-o cădere liberă, fără plasă de siguranță și fără parașută.

Și cu toate acestea, în sărăcia care ne copleșește, cu un cărător de geantă ca prim ministru, România risipește banii bugetului pe cheltuieli nejustificate, de la mașini scumpe până la salarii umflate, plătite în conturile sutelor de mii de birocrați administrativi, analfabeții funcționali ai unui sistem blocat și prăfuit.

Mă întreb de ce permitem și noi, cetățenii, risipa banului public pe evenimente, pretins cultural-artistice? În fapt, niște manifestări kitschoase, mediocre și fără valoare care nu fac decât să mărească găurile bugeturilor UAT-urilor. Căci nu mai există o comună din România, oricât de săracă și cu buzile sătenilor în fundul curții, care să nu aibă o chermeză anuală intitulată bombastic: Ziua fiilor comunității, Târgul cepelor, Festivalul clătitelor de la Prejmer, Târgul de Sfânta Mărie, Festivalul porodicilor sau Tarafuri și fanfare sătești.

Chiar suntem inconștienți sau trebuie să vină un război peste noi? Profesorii amenință cu greva, gardienii nu mai vor să intre în penitenciare, corpul sanitar mârâie prin urgențe, camionagii vor să blocheze vamele, funcționarii de la fisc refuză să colecteze taxele…dar consiliile locale manipulate de primari troglodiți continuă să cheltuiască banii comuntății, comisionând orice trepăduș care urlă sau face play-back pe o scenă, de obște a unui prieten sau colaborator.

Bursa artiștilor este jenantă într-o societate fără valori recunoscute. Ce au în minte primarii și șefii de județeană, mica burghezie locală veroasă post-decembristă, care încă din luna ianuarie vânează guristele și saltimbacii tatuați și decorați cu piese de feronerie? Prețurile sunt nerușinate în raport cu prestația și noncalitatea furnizate. Cum să dai pentru 45 de minute de ”coveruri” măcelărite pe scenă 19.000 de euro+TVA la Ina, 15.000+TVA la Loredana și Carla’s Dreams, 12.500 + TVA Deliei, Andrei și lui Smiley, plus bani pentru deplasare și cazare la hotel de patru stele? Și pentru ce? Ca să urce primarul pe scenă și să hăhăie belicos cu falusul sonorizator în mână, în fața a câteva sute de neplătitori amețiți cu bere proastă?

Trebuie stopată risipa banului comunitar. Vreți balamuc cu bufoni și diuzeze? Nu aveți decât să taxați intrarea, să apelați la mediul de afaceri ca sponsor sau la teșchereaua personala, umflată în ani de zeciuire a banului public.

Eu refuz să mai cred că votul a câtorva fomiști, babe la menopauză și purtători de prostate mărite, va determina obținerea a încă unui mandat. Cel puțin asta sper sau vreau să cred…

”Libertatea este o formă de manipulare, atâta timp cât banii au puterea supremă” (Camelia Opriţa)

Somogyi Attila