Când am cerut să fim admiși în Uniunea Europeană ne-am închipuit că occidentalii se vor întrece în a ne ajuta, material, financiar și tehnologic dar mai ales cum să ne gestionăm, corect și eficient, democrația dobândită în 1990. Ne-am înșelat amarnic din cauza ignoranței care ne caracterizează, acceptând convoaiele cu ajutoare conținând tone de haine second hand, aparatură electronică depășită, medicamente expirate și alimente nevandabile. Și am plătit amarnic, de fapt încă plătim și azi lipsa de competență și absența unei strategii de țară, capabilă să ne salveze din statutul mascat de colonie a Europei unite.

Astăzi nu mai avem industrie grea și prelucrătoare, agricultura este una de subzistență, marile suprafețe fertile din Bărăgan fiind concesionate străinilor, turismul este pe butuci dovadă că românii pleacă de paști la Nisipurile de Aur sau în Antalia iar comerțul este defavorabil nouă, câtă vreme exportăm bușteni pe care îi cumpărăm înapoi ca mobilă IKEA. Uzinele ce produc automobile au fost preluate de francezi și americani, exploatările forestiere sunt ale austriecilor, autobuzele le importăm de la nemți, tractoarele de la americani și italieni, combinele de la suedezi și britanici.

Nu mai producem aproape nimic, până și carcasele de porc sunt din import, vindem grâul și-l importăm ca făină, merele și cartofii sunt poloneze, castraveții bușlgărești iar zarzavaturile ungurești. În acest context, suntem sau nu o colonie care exportă materii prime și importă bunuri prelucrate, de la occidentul prietenos și marele aliat strategic?

Dar cea mai mare problemă a României din ultimii 15 ani, în afara mizeriei morale, a corupției și incompetenței instituționalizate este exodul tinerilor, a forței de muncă calificate care și-au părăsit familiile, suspendându-și patriotismul pentru bani și oportunități de carieră. Poți condamna un tânăr medic care emigrează în Franța pentru că nu vrea să accepte practicile tribale și nepotismul din sănătate? Sau pe specialiștii IT care aspiră să devină angajați în Silicon Valley ori pe meseriașii în construcții care pun gresie și faianță din Portugalia până în Grecia?

Putem doar să constatăm că 17 guverne post-decembriste si 9 legislaturi parlamentare au risipit averea nației și au îndatorat viitorul țării, facilitând prin legi imbecile și hotărâri aberante, imbogățirea unei oligarhii agramate populate de analfabeți funcționali. Plus alungarea a două generații de oameni tineri care puteau să salveze România, talibanizată și ruptă în bucăți de canibalismul politic actual.

De ziua tinerilor mă uit în jur și mă simt pierdut, cu copiii plecați, majoritatea cuprinși de scârbă și oroare, spre țări unde sunt respectați pentru ceea ce sunt ei și nu cine este tatăl sau nașul lor. Ei preferă sisteme economice și sociale în care directorii de instituții, spitale, muzee, bănci și firme nu sunt numiți politic iar statul nu intervine cu decizii aberante iar justiția este funcțională și prin faptul că judecători ieșiți în pensie nu activează ca avocați. În România europeană sunt tot mai puțini tineri valoroși, marea masă a celor rămași fiind ori implicați în afaceri de familie, ori interesați să intre în politică, singura profesie în care nu se cere nici o competență ci doar tupeu, nesimțire, fălci duble și un mentor, poate chiar tată, care să te lanseze pe facebook.

Când vom înțelege, de la președinte la asistatul social și de la patriarh la gunoier, câteva realități majore? Că tinerii plecați nu se vor întoarce într-o țară condusă de taximetriști, pensionari privilegiați, miniștrii cititori de promtere, lideri politici jurnaliști mercenari, magistrați corupți și interlopi cu doctorate plagiate. Am întrebat recent pe un tânăr medic dacă se gândește să mai revină în țară…dacă nu acum poate mai târziu. Îmi venea să mă pun în genunchi doar ca să smulg o promisiune. Mi-a răspuns, privindu-mă în ochi : „Ubi bene, ibi patria“.!

Mă întreb cine și din ce bani o să-mi plătească pensia peste câțiva ani, cine va avea grijă de mine când voi fi neputincios sau bolnav dar mai ales cui să-i transmit experiența mea de o viață și…. nu am răspuns. Căci tinerii României bolnave sunt plecați și au întors spatele țării… care îi umilește, minte și desconsideră. Chiar și de ziua lor!

Iar pentru guvernanții noștri, care și azi se gândesc cum să se implice într-un război aflat mult prea aproape, sfidând interesul nației și legile internaționale, trimițând arme în loc de ajutoare umanitare, le readuc aminte o expresie aparținând președintelui Herbert Hoover:

Bătrânii declară război. Dar tinerii trebuie să lupte și să moară.