Vestea despre curvășagului din mediul academic românesc a explodat ca o petardă umedă. Prea târziu și mai ales fără a genera efecte semnificative. România lui Bulai și Pieleanu constituie o realitate care ne definește viața academică…și nu numai. Știm despre ea dar preferăm să vorbim despre fotbal, războiul din Ucraina, jocurile de noroc, ultimele ponturi la bursă sau manelele la modă.

Mișcare ”ȘI EU” (Me too) apărută în țara democrației formale, părea că va face ordine într-o lume dominată de abuzurile celor care dețin o formă de putere. În fapt a fost o utopie căci doar o parte infimă a societății a reacționat, mai ales în cazurile unde omul învinuit nu avea bani sau relații. Presa de scandal a scris, câteva instanțe s-au sesizat, dar zecile de mii de victime ale abuzurilor și hărțuirilor sexuale sunt bine merci, în aceleași funcții sau chiar mai mari. Superba societate americană, promotoare a unui puritanism public pudibond de fațadă, a preferat să măture sub covor aventurile președinților americani, ale magnaților de presă sau ale milionarilor care aveau pe statele de plată de la judecători până la congresmani. Nici actualul Rege Charles nu a fost crucificat pentru rușinea provocată Dianei, astăzi britanicii înclinându-se cu evlavie în fața omului care în loc să reprezinte un model de moralitate se comporta ca ultimul docher irlandez beat.

În România aflată la granițele dintre Occidentul decadent și Orientul corupt, abuzul de putere și hărțuirea sexuală sunt cutume. Istoria adevărată ne spune că voievozii pământeni erau iubăreți, domnii fanarioți niște violatori notorii, regele Carol al II lea un obsedat sexual, liderii comuniști niște țărănoi priapici iar protipendada de după Revoluție practicanți de swing. Realități cunoscute public, prea puțin mediatizate, dar niciodată condamnate cu fermitate. Iar femeile din societatea noastră, din politică, administrație, educație, sănătate și sectorul privat, de fapt aproape din toate domeniile, trebuie să muncească pentru a reuși de două ori mai mult ca un bărbat aflat într-o poziție similară, sau să-și deschidă picioarele pentru deținătorii puterii. Nu știu cât de mult protejează legislația femeile împotriva abuzatorilor și prădătorilor sexuali, în țara în care abia acum se vorbește serios de registrele cu criminalii sexuali și în care nu sunt bani pentru brățările electronice ale celor în arest la domiciliu.

Dar nimic din toate acestea mizerii, nu erau posibile, fără complicitatea tacită sau neimplicarea voluntară a femeilor. Fără a generaliza pe rețeta Rus. Căci începând cu eleva sau studenta care pentru o notă sau un calificativ mai mare își vindea onoarea profesorului burtos și libidinos, continuând cu funcționara publică, asistenta medicală sau stagiara blocată într-o poziție prăfuită și fără perspectivă, care voia să promoveze cu orice compromis și până la femeile din mass media sau politică care pentru a obține o poziție vizibilă sau eligibilă, ajung să accepte perversități și practici greu de imaginat. Și totul pentru a accede la o formă de putere, bani, influență și evident un viitor sigur.

Așa ceva nu trebuie acceptat! Profitorii sexuali și traficanții de influență sunt printre noi, în primării și județene, poliție și jandarmerie, în spitale, bănci, licee și universități, în instituțiile de cultură, mediul corporatist și deconcentrate. Chiar și în ONG-urile conduse de dezvoltatori imobiliari sau alte specii mizerabile de prădători sexuali. Iar majoritatea femeilor ”abuzate”, unele chiar mame și soții, își poartă chiar cu fală epoleții de promiscuitate, considerând că un compromis necesar la un moment dat este acceptabil, chiar un act de curaj personal și nu un semn de slăbiciune.

Și totuși, dacă vânzătoarea din Centerul băimărean are o scuză că nu poate trăi cu minimul pe economie având trei copii, un soț bețiv și o soacră bolnavă ce motiv au pentru a se descalifica moral femeile educate și cu un statut social respectabil? Oare merită să te descalifici moral pentru o funcție bugetară mai înaltă, poate și niște toaletele somptuoase, accesul la spa, tratamente de tunare corporală, sau poate o mașină nouă sau un sejur exotic?

Uitați-vă în jur, la execrabila faună băimăreană de prădători sexuali. Sunt printre noi, majoritatea persoane publice, gunoaie care se duc fără rețineri la slujba religioasă și trăiesc fără griji pentru că femeile abuzate și hărțuite tac și alimentează grandomania și perversitatea unor indivizi care merită să fie lapidați în piața publică.

”O persoană toxică nu se va schimba niciodată. Doar va schimba victimele și va continua să dea vina pe ceilalți.” (Paul Albu)

Somogyi Attila

Sursa pozei: SOLID NEWS