Cea mai larg răspândită dependență a speciei umane în sec XXI, cu efecte generalizate și evidente, nu sunt drogurile. Nici acoolul, tutunul, mâncarea în exces sau avariția. Ci nomofobia, dependența planetară de telefonul celular, de existența, funcțiile, vizibilitatea și facilitățile oferite de…probabil, cea mai distrugătoare invenție recentă a omului.
În lume sunt peste 18 milioarde de telefoane mobile și peste 6 miliarde de utilizatori de telefoane și social-media. Indivizi scufundați parcă într-un univers distopic, în care viața devine virtuală și terifiantă.
Astăzi, vezi tot mai multă lume pe stradă mergând ca niște zombii cipați, cu privirea îngropată în telefonul mobil și rupți de realitatea înconjurătoare. Când este în mijlocul de transport în comun, fie el avion, metrou, tramvai sau autobus, homo erectus nomofobus este rupt total de realitatea fizică, incapabil să spună cât este ora, unde merge, în ce scop și cum îi cheamă pe membrii familiei.
În autoturismul personal zombiphonul mascul, femelă sau transsexual, conduce cu mâna stângă pe volan iar în dreapta ține telefonul, poziționat în fața ochilor sau a gurii, în funcție de ce face la momentul respectiv. Șoferul/șoferița sau transsexualul în cauză schimbă viteza cu mâna stângă, nu se asigură la viraje și nici nu semnalizează, merge într-o treaptă de viteză inferioară cu motorul urlând căci are căști wireless, țipâ, plânge, transpiră, tușește și uneori își pierde conștiința, totul datorită preocupării de a asculta o flecăreală banală sau un mesaj audio, a citi o postare pe social media sau a urmării un video clip idiot pe tik tok. Finalizate obligatoriu cu un comentariu, emoticon, like, GIF sau alt produs de imbecilizare virtual.
Ajuns la birou sau acasă, nomofobul asexuat și fără erecție, jonglează cu două trei telefoane, un Ipad, un laptop și un televizorul gigantic. Mănâncă fără să știe ce face, în general junk food, adică prăjituri, biscuits, burgeri, pizza, dulciuri, snacks și chipsuri, energizante sau soft drinks, alcool. Unii trag și niște liniuțe protitând de schimbarea statutului din țară de tranzit în consumatoare de droguri.
Oare cele menționate sunt realități sau doar fantasmagorii? Ne îngrijorează sau nu? Veți spune că nu e chiar așa de grav, chiar dacă polițiștii sunt și ei cu ochii în telefoane nu pe trafic, judecătorii surf și ședințe de swing documentate pe net iar homo politicus a devenit exemplarul cu aspect umanoid, tâmpit și incult dar atașat unui terminal, un gadget, marca Iphone sau smartphone android.
Quo vadis…?!
”Consecinţa inevitabilă a sărăciei, inculturii și prostiei este dependenţa” Samuel Johnson
Somogyi Attila
