Milioane de români au părăsit România în ultimii douăzeci de ani. O realitate evidentă care nu stă în atenția nici unui partid politic, ca element real de strategie sau program politic. Poate odată la patru ani sau în campaniile electorale, zoopolitikonul mai scapă câteva fraze confuze și incoerente despre Diaspora, condimentându-le cu lacrimi de crocodil. Adevărul nespus este unul singur. Conducătorii trecuți prezenți și probabili viitori, nu-i vor acasă pe românii plecați la muncă sau stabiliți în alte țări.

M-am întrebat de mai multe ori, oare de ce? Cine și ce interes are să nu existe un program național care să vizeze repatrierea a peste 5 milioane de români, oameni în plină putere de muncă și creație, care au ”afară” nu doar un venit decent dar produc bunuri materiale și spirituale în beneficiul țărilor adoptive. Răspunsul nu necesită exprimări filozofice, studii sociologice sau referate academice. Îl știm cu toții dar evităm să-l rostim cu glas tare și ferm. Din motive ce țin de invidie, obediență sau nepăsare.

De fapt, NU SE DOREȘTE întoarcerea medicilor, inginerilor, arhitecților, profesorilor, economiștilor, scriitorilor, artiștilor, speciliștilor în marketing sau IT, constructorilor, agricultorilor, conducătorilor auto, asistenților medicali, sudorilor, măcelarilor.

De ce? Pentru ca marea lor majoritate au calități, capabilități și o experiență care ar surclasa net, pretinsa valoare a celor care blochează destinul României deraiate…sau poate derapate. Vă asigur că am găsi între ei cel puțin 10 posibili președinți, 500 de posibili senatori net superiori marii majorități a celor aflați în funcție, 10 mii de oameni care ar putea acționa ca reprezentanți ai cetățenilor în Camera Deputaților. În mod cert cu mai multă competență și responsabilitate decât rebuturile umane ce populează astăzi Casa Poporului.

NU, conducătorii României vor doar banii trimiși acasă de diaspora muncitoare, sume imense de peste 8 miliarde euro in 2021 si aproape 6 miliarde in 2022. Bani investiți într-o țară a căror conducători nu-i vor acasă pe ei… ci doar banii lor, un stat populat, cum zicea ministrul Rus, de bărbați deveniți bețivi și femei curve. De fapt, Diaspora este unul din investitorii masivi care țin România pe linia de plutire, chiar în derivă fiind. Fără ei nu ar exista bani de salarii pentru sutele de mii de birocrați bugetari, faună populată de membrii familiilor zoopolitikonului, de finii, afinii, nepoții și alte specimene ale clientelei politico-administrativo-interlope.

Faceți un exercițiu de imaginație, inchipuindu-vă o Românai utopică, în care președintele ar fi un economist cu ani de muncă în Elveția iar primul ministru un jurist care a practicat în țările scandinave. Și un Parlament populat de oameni educați în cultul muncii și al responsabilității, nu absolvenți de ”private” cu licențe pe bani, fii sau fiice de cârciumari, buticari, curățători de latrine, pădurari sau interlopi, patrupede grohăitoare, primate din specia urlatores, urmași legionari degenerați sau de comuniști avortați.

Dar oare ar vrea 5 milioane de români să se întoarcă acasă? Și în ce condiții ar revenii știind că mediul de afaceri este acaparat de multinaționalele veroce care plătesc minim pe economie, administrația este populată de incompetență și corupți, educația și sănătatea de nepotism, justiția de casnice frustrate? Asta după ce au trăit în case decente, în orașe civilizate, circulând pe autostrăzi și ducându-și copiii la școli moderne și educatori devotați profesiei.

Un politolog important al secolului XX, spunea că o clasă politică valoroasă se formează în minim trei generații iar educația trebuie să fie prioritatea națională majoră alături de sănătate. Dar cu politicieni de mahala, demnitari cu mentalitate rurală, medici șperțari, militari obezi, profesori semianalfabeți, jurnaliști slugarnici și magistrați îmbuibați, avem toate șansele să dispărem, prin depopularea masivă a țării care nu are nici o legătură cu ”Grădina Maicii Domnului”…

”Cu suflete de sclavi nu poți construi o țară.” (Ion Cristofor)

Somogyi Attila