Nu e nimic mai enervant decât să accepți neputința. Acea stare ridicolă potrivit căreia nu ai capacitatea sau forța necesară pentru a realiza ceva dorit, în beneficiul personal sau colectiv. Trăim într-o stare similară cu a anului 1990, perioada când nomenclatura comunisto-securistă s-a pitit, pentru câteva zile, prin beciurile vecinilor sau în casele cunoscuților de la țară, pentru a se sustrage furiei populare. Doar pentru un timp scurt căci rând pe rând, au fost rechemați de Ion Iliescu, uzurpatorul rebeliunii civice populare din ‘89.
Ascunși sub biografii măsluite, cu dosarele preluate sau prelucrate de varanii noi epoci, pe scenă au redebutat profesori universitari de marxism, medici secretari de BOB-uri, judecători aserviți, procurori zeloși sau economiști cu ”Ștefan Gheorghiu”. Pas cu pas, în vidul de meritocrație creat, ei și-au reluat pozițiile din care au exercitat, unii mai exercită și acum, filozofia cameleonismului tipic rural românesc.
În Baia Mare nu a avut loc o schimbare, nici atunci și nici acum. Comunitatea nu are lideri reali, ci doar căteva grupuri de sforari, descurcăreți și oportuniști, indivizi care fac și desfac scenarii în crâșmele de lux ale orașului. Datorită acestui fapt și al divizării în care trăim, liderul dispărut în neant, își exercită autoritatea și azi prin urmașii lăsați… la conducerea, în nici un caz la administrarea urbei.
Ce dovadă mai puternică de continuitate, loialitate și supunere ne trebuie, decât retorica patetică și jenantă prin care ”locotenentul”, avansat colonel la apelul de seară, își menționa ”prietenul” absent, într-un discurs fals emoțional, debitat pe o scenă la cumpăna dintre ani?
Dacă cineva își închipuie că s-a schimbat ceva în municipiu se înșală. Exceptând mărirea taxelor și faptul că în administrația publică nu mai sunt șefi din specia ”urlatores”, iar câțiva lachei au fost mutați de la un etaj la altul, sau dintr-o clădire în alta. Este momentul relaxării și al fidelizării funcționarilor publici din aparatul de specialitate, care nu mai sunt stresați și amenințați, înjurați sau sancționați.
Organigrama nu se ma schimbă acum, dar câteva posturi de conducere au fost vacantate, pentru a face loc clientelei impuse de negocierile politice în curs.
Presa, cu mici excepții, este într-o expectativă prudentă, vânând într-un an electoral, contractele pe bani publici cu partidele și politicienii ambițioși. Vom avea o listă lungă de candidați la fotoliul de primar, de la seniori nostalgici și penibili reșapați până la pseudo vizionari mesianici care vor promite cerul, marea, sarea și nisipul Saharei, pentru a accede la o bucată de ciolan administrativ.
În anul 2024 nu vom avea mai multe parcări, drum de centură, pasaje rutiere, școli modernizate, spitale utilate sau trafic descongestionat. Doar câteva noi zone rezidențiale, clădiri construite prin trafic de influență într-un oraș sufocat de gunoaie și nesimțire.
Va fi un an interesant care va confirma, dacă suntem o masă civică abulică și învinsă sau o comunitate activă, implicată și responsabilă. Puterea este a cetățeanului care poate, prin absenteism să valideze mediocritatea unor aventurieri mincinoși sau…prin implicare, să pună în fruntea urbei oameni noi, corecți și pricepuți.
„Este nevoie de o singură persoană pentru a mobiliza o comunitate și a inspira schimbarea… Trebuie doar să crezi în tine.” (Teyonah Parris)
Somogyi Attila
