Suntem tributari unei mentalități de sărăntoci dornici de înavuțire, cu orice preț. Avem un trecut discutabil, o istorie mereu exagerată sau falsificată. Ne este greu să acceptăm că toți care ne-au supus ne-au jefuit la sânge, până și familia de Hohenzollern-Sigmaringen, venită cu mâna în jeb în țară, care a pus mâna pe ce mai era de acaparat și nu fusese deja furat. Comuniștii ne-au luat și praful de pe tobă, forțându-ne să devenim parte a proletariatul abulic, o turmă îndobitocită de brambureala dejistă și mai apoi de național socialismul perdant, ceaușisto-oltenesc.
În 1990 am ieșit din lagărul socialist flămânzi și rupți în cur, mirosind a nespălat, cartofi putreziți din cămară și varză murată mucegăită din uscătorii sau balcoane. Săraci, dar proprietari pe cațiva metri pătrați de beton igrasios, beți de fericire că se abrogase decretul 402(interdicția consumului de alcool la muncă) și că nu ne mai comanda șeful de secție, maistrul de atelier sau directorul afemeiat cu șofer și mașină la scară. Începutul prăpădului post decembrist a fost aproape identic cu tâmpenia de la naționalizarea din 1948. Noii șefi, aleși ”democratic” prin vot deschis au fost cei mai guralivi, indisciplinați sau incompetenți, prea proști chiar și pentru a fi primiți în defunctul PCR. Din cotloanele societății noi, au fost aduși la lumină bărboșii, ochelariștii și actorii, faună ce-și ducea anterior veacul prin baruri și cafenele dosite, stârpituri care s-au instalat în județene și primării, cu picioarele pe masă și țigările fumegând.
În 2024 sunt tot ”EI”. Oportuniștii vremurilor actuale, cu diferența că sunt mai rotunzi sau chiar obezi, cu fețe având bărbi tip George Michael, haine de prost gust, educație lipsă, pantofi încălțați pe piciorul gol, adidași la costum dar mai ales cu tupeu, foarte mult tupeu, uneori cât turnul Cuprom. Citesc zilnic listele de candidați locali și județeni. Pe majoritatea îi cunosc personal, din perioada activității în televiziuni și anii din administrație. Jalnice făpturi posedând colecții întregi de păcate și ”calități” negative, de la universitarul cu prestanță de lord scăpătat și până la personajul jalnic ce afirmă că a terminat studiile la ”prestigioasa” Universitate Bogdan Vodă! Cred că glumea, căci a fi absolvent la fabrica aia de licențe, cu cursuri în week-end sau prin cârciumi, reprezintă zero barat față de cultura ultimul autodidact cu 4 clase.
Îi știu pe șefii din Primărie și de la Județeană. Am fost printre ei și i-am urmărit zilnic. Plini de sine dar mediocrii ca lideri, prea lipsiți de bărbăție ca să lucreze până în ultima zi a contractului cu maramureșenii, mai mult sau mai puțin corupți, suficient însă să acopere nevoile urmașilor urmașilor lor. Le-am monitorizat deciziile, suita compromisurilor știute și neștiute, angajările sinecuriste, achizițiile publice mânărite în favoarea propriilor consilieri mitomani dar și a profitorilor recunoscători. Le știu datoriile neplătite, slăbiciunile, viciile, vulnerabilitățile dar mai ales cunosc marea majoritate a ”scheletelor” îndesate prin dulapurile de partid sau de acasă. Prin vilele obscene construite prin furt, evaziune, mită, trafic de influență…. Le cunosc metodele de socializare, cotloanele unde se adunau să comploteze, să bea, să curvească și să se drogheze. Cercurile de influență din care fac parte, oligarhii care le sunt datori, slăbiciunile umane ascunse și obligațiile financiare asumate și neplătite.
Oare interesează pe cineva adevărul despre candidații? Acești indivizii vremelnic umili, care fără cravate și costume, trași în blugi LGBT, blezere și cizme de cauciuc, înconjurați de decidenți fără putere, se flenduresc prin cartierele băimărene, promițând sarea și mare. Mă așteptam ca într-un gest de bun simț, personajul care aspiră să continue ”opera” celui mai iubit fiul al orașului să scoată rușinea aia de masă, tip ”diriginte”, din sala Consiliului local. Căci a fi primar, fie și interimar înseamnă să respecți puterea cetățeanului care și-a delegat …nu și-a vândut… puterea!
”Arta de a placea este arta de a insela.” (Luc De Clapiers)
Somogyi Attila
