Creatorii preistorici ai picturilor rupestre din peşteri din Europa halucinau în adâncurile grotelor din cauza lipsei de oxigen în timp ce îşi realizau creaţiile, a concluzionat o echipă de cercetători într-un studiu recent, citat de The Independent, preluat de Agerpres.

Picturile evocatoare create în zone îndepărtate şi întunecate din peşteri i-au nedumerit pe oamenii de ştiinţă, acestea fiind adesea realizate la o distanţă considerabilă de intrarea în grote şi în zone greu accesibile. Însă, un nou studiu revoluţionar, realizat de cercetători israelieni, avansează teoria conform căreia artiştii paleolitici cutezători căutau în mod intenţionat cele mai îndepărtate zone din peşteri, care conduceau la privarea de oxigen în creierul lor, un proces cunoscut sub numele de hipoxie.

Pentru a putea vedea în întuneric, ei erau nevoiţi să aprindă torţe, ceea ce reducea cantitatea de oxigen disponibilă în adâncurile grotelor, posibil provocându-le halucinaţii şi experienţe euforice extracorporale în timp ce creau picturile ce pot fi întâlnite în peşteri din Europa.

Lucrarea a fost publicată de Yafit Kedar şi Ran Barkai de la Universitatea Tel Aviv în jurnalul ştiinţific Time and Mind: The Journal of Archaeology, Consciousness and Culture. Studiul sugerează, de asemenea, că spaţiile peşterilor ar fi putut fi privite de artişti cu respect şi considerate locuri sacre.

”Abordăm semnificaţia peşterilor în viziunea lumii indigene şi susţinem că pătrunderea în aceste medii adânci şi întunecate era o alegere conştientă, motivată de conştientizarea naturii transformatoare a unui spaţiu subteran, privat de oxigen”, notează autorii.

Cercetătorii sunt de părere că decizia de a se aventura în adâncurile peşterilor era conştientă, o ”arenă ontologică” ce le-a permis primilor oameni să ”îşi menţină conexiunea cu cosmosul”. Kedar a declarat pentru publicaţia israeliană Haaretz că artiştii cavernelor ar fi putut să creadă că în acele momente comunicau cu o altă fiinţă. ”Ideea este că ei intrau (în adâncurile peşterilor) deoarece credeau că exista ceva acolo, că erau entităţi dincolo de perete”, a spus cercetătoarea.

Kedar a avut ideea realizării studiului după ce a vizitat mai multe peşteri cu picturi rupestre din Europa şi s-a întrebat de ce oamenii cavernelor se aventurau peste un kilometru în interiorul grotelor şi în spaţii foarte înguste pentru a crea artă.