Mă întreb, de ani de zile, de unde a pornit această debandadă în care trăim? Dacă viața nu ar fi un plan înclinat, am sta pe loc inerți și într-o stare vegetativă permanentă. Nu avem ”scânteie” ca nație, ne alegem emoțional lideri mediocrii, bețivi sau curvari. Aruncăm bani pe averi iluzorii dar nu construim nimic durabil, risipind toate oportunitățile posibile, cu gandul doar la îndestularea pîntecelor scârbavnice. Îmbrăcați cu zeghea europeană, parte a turmei conduse de urmașii teutonilor barbari.
Cum este posibil ca marile valori actuale să fie marginalizate și închise în nișe sociale, pe rafturi de biblioteci sau în arhive? De ce avem în viața publică, în administrație și politică, primari din specia șmecherului descurcăreț, șefi de județene din rasa progeniturilor nepotiste sau a stârpiturilor mincinoase, prefecți abulici sau cu apucături pidosnice, miniștrii analfabeți și fals priapici, președinți nesimțiți ori frustrați.
Să ne aducem aminte de făcătura preelectorală și parlamentară din 2011, nașterea prin cezariană a făcăturii numite Uniunea Social-Liberală, alianță nefirească între stânga și dreapta moșită de antrepenorul onanist, proprietar de antene. Ca fondatori și vinovați, au rămas în memoria colectivă doi rentieri politici de astăzi, unul cu tot mai multe dioptrii în timp ce suge la țâța bugetară românească, celălalt un rebel ajuns supraponderal trezit brusc din letargie, stipendiat de un deceniu, de consoarta conectată la ugerul european. Coșmarul incerstuos numit USL a prefațat isteria proeuropeană finalizată la noi cu adoptarea filozofiei LGBT, ca mod de viață și ideologie pentru viitor.
Dar nu vrem să învățăm nimic de la viață… și nici din cărți. Suntem blestemați să învățăm totul doar pe propria piele, mereu și mereu, târându-ne desculți prin noroaiele paradisului rural din Fututa, Măciuca, Vârteșcoiu sau Căcăina.
Vă mai aduceți aminte că în octombrie 2021, simțindu-se amenințați de impotență și inutilitate, liberalii pățiți în 2014 dar cu altă garnitura de vinituri la conducere, au început discuțiile pentru a obține susținerii PSD? Iar în scurt timp, s-a semnat certificatul de naștere de tip queer, de către ”Marele Ficus Tăcut”, a noii făcături politice numite Coaliția Națională pentru România. Cum a guvernat adunătura nou creată o simțim în viața de zi cu zi, cuplul omnisexual C & C, ajungând astăzi la ”divorț” pe motiv de nepotrivire de caracter, adulter politic și neînțelegeri financiare. Căci…asemenea căsniciei, in politică totul se reduce la bani, influență și putere.
Dar…motivul real al ”divorțului” declarativ îl constituie goana după ciolanul prezidențial, trofeu vizat atât de revoluționarul mincinos din neamul cojanilor cât și de fostul militar cu onoarea discutabilă. Vă întreb, cum este posibil ca un om cu cv-ul măsluit, umflat și plin de omisiuni intenționate, o jalnică arătare nebărbierită și analfabetă funcțional să aspire la reprezentarea a 19 milioane de cetățeni? În ce limbă să vorbească sau să se screamă pentru a nu fi penibil…
Mă iau frigurile când mă gândesc la ceilalți prezidențiabili, la fostul șef al armatei întâlnindu-se cu generalii italieni care au fost la Nassiriya, la precupeața obeză primind onorul gărzii prezidențiale sau la haiducul aiurit care manipulează oamenii, promițând case la preț de producător. Nu am încredere în independenți subvenționați pe din dos de oligarhii transpartinice, de pupeze isterice formate cu simbolul falic la gură, cu atât mai puțin în pastori pocăiți deveniti politicieni trăitori în opulența bruxeliană. Cât despre un președinte minoritar să nu aud nimic, căci am trăit timp de 10 ani, invalidarea mitului ”lucrului bine făcut”.
Trăim o realitate tristă și revoltătoare, cu un război la graniță și o criză economică la ușă. Iar politicienii aflați în funcție, în loc să strângă rândurile și să facă ce trebuie pentru țară se ceartă ca doi soți gay, fără riscul de a-și sparge capetele. Europroktoiul liberal amenință declarativ că divorțează dar nu părăsește guvernarea, în timp ce europroktoiul social democrat clamează că dacă partenerul pleacă, și el pleacă lăsând țara să redevină monarhie. E noaptea minții într-o manieră tipic balcanică.
De fapt, o altă telenovelă tipic rurală, cu actori având încă noroiul uscat sub unghii, izmene în loc de pantaloni, fețe botoxate, implanturi mamare, burți la purtători, păr în nări si zâmbete imbecile. Uneori pare că amantele sunt mai inteligente decât demnitarii, conclucrând cu titularele de acasă, pentru jupuirea făpturilor scârbavnice.
Realitatea e tristă…Avem politicieni dar nu și oameni de stat.
Și totuși…
”…Niciodată n-am avut mai mare nevoie de luptători, de oameni vrednici şi de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deşarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină şi trecătoare…” (Alexandru Vlahuță)
Somogyi Attila
