Mă gândesc ce o fi în capul decidenților. Apă de ploaie, tărâțe, fum sau poate nisip? De ce oare nu înțeleg că făloșenia rurală nu are nimic de a face cu competența și priceperea profesională. Logic și firesc ar fi să te duci în politică după ce te-ai realizat profesional, ai o stabilitate financiară, un nivel de educație și cultură peste media lui Brucan.

Dar nu e așa, căci…dacă ai fost captiv ca lider de administrație și mâncai din caserole de plastic ori ți-ai falimentat firmele și ești frate cu țoiul, salvarea ta ca individ e să te faci deputat, căci partidul imbecilizat de lipsa valorii te va numi ministru. Ce relevanță are că nu ai fost în stare să gestionezi munca a 15 sau 150 de oameni, sigur te vei descurca cu 2000 cati sunt la un minister iar ca și consecință, cv-ul tău va exploda de flatulență și ingâmfare.

În presă se scrie tot mai des că antrepenorii români o duc greu și apelează la ajutoare de stat sau alte fonduri de sprijin, dar nu și că se duc în vacanțe exotice sau să facă pe justițiarii filmând gunoaiele sau prostituatele, cu mașini valorând o sută de mii de euro. Adică mai mult decât salariul a două sute de amărășteni, plătiți cu minim pe economie. Dar dă bine să te văicărești, să injuri isteric și belicos, alimentând până la sufocare social media cu postări fioroase de tip naționalist extremist.

Și totuși, oligarhia nonpartinică, puțin evazionistă și puțin redudantă a afaceriștilor se pare că nu vede pădurea de copaci. Ei uită că aproape 40% din populația activă a României se află în Diaspora, fie că sunt din categoria celor ”educați” fie sunt faianțari, badante sau căpșunari, toți muncind din greu, suportând umilințe, complexați și rușinați în marea lor majoritate de condiția lor de outlanderi. Domnilor taipani, triazi și shoguni milionari, de ce nu mergeți să rupeți ușile Guvernului cerând să aducă acasă pe cei peste 4,5 milioane de români bejenari? Excelențele lor nu au decât să scoată din sertare un program național de repatriere motivant, capabil să-i determine să vină acasă. Căci chiar dacă nu recunosc toți, își doresc cu disperare să fie acasă, alături de familiile lor care trăiesc tragedii umane precum sărăcia, falimentul, izolarea și ostracizarea socială.

Dar oare nu cumva taipanii români se așteaptă ca domn general Ciucă să le plătească 75% din salariu iar ei să contribuie tot cu minimul pe economie? Că doar viața e grea și costurile sunt mari când ai nevasta, concubină, amantă și ce mai pică pe langă iar obrazul boieresc subțire, cu cheltuială se ține. Ori poate mai bine așteaptă până ajunge Ciolacu la putere și țara va zburda în edenul social democrat!

Cum se poate ca tu, asociație de români patrioți și antrepenori de succes, să alegi să imporți un milion de indochinezi când fratele, vecinul, finul sau chiar nepotul tău trudesc umili și neintegrați la fermele, bordelurile și castelele capitaliștilor din occident? Ce vremuri trăim, ce elite avem, ce nenorocire pe nația asta săracă!

… Nu aștepta să ți se dea ceva inapoi. Nu aștepta să ți se recunoască efortul, să ți se descopere geniul…Încheie niste etape. Nu din orgoliu, nu din neputință sau mândrie, ci pur și simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveste în viața ta….(Paulo Coelho)