Secolul XXI este secolul informației, al avalanșei de știri care te asaltează pe strada, acasă, la locul de muncă, în cercul de prieteni sau pe social media. Agramați și semianalfabeți gălăgioși din spațiul public sunt proclamați vedete de o presă imbecilizată de foame și neputință, personaje precum Inna, Măruță, Andrei Deiu, Mircea Bravo, Smiley, Selly și Tony Potamaș, devenind infuenceri care contabilizează zeci de milioane de aprecieri și comentarii.
Într-o țară săracă sau coruptă presa este aservită, jurnaliștii vânzându-și serviciile oricui plătește, pentru a nu ajunge agenți comerciali, curieri sau chelneri la patroni evazioniști. Cu toate că, această cariera de jurnalist este tot mai mult o himeră, facultățile de stat și private scot pe bandă rulantă mase de absolvenți la specializările jurnalism, relații europene sau ”limbi moderne aplicate” în dosul politicienilor inculți și incapabili să-și completeze cv-ul. Mai nou, conform trendului modern al cultului profesional, se ”vând” pachete complete ce cuprind licență, masterat și chiar un doctorat fără valoare sau ușor plagiat.
Despre cât de coruptă este presa și în special trusturile media din zona audiovizualului, ne putem da seama urmărînd pachetele de publicitate și calupurile de promo care sunt difuzate din 20 în 20 de minute, uneori mai des, fapt posibil cu complicitatea servilă a CNA-ului cu membrii numiți politic. Însă e bine de știut că în spatele acestei manipulări naționale se află grupuri de ”băieți deștepti”, cu firme având denumiri formate din inițiale fără sens sau anglicizate până a deveni de neînțeles, ce produc materiale audio și video cu bugete imense și extrem de bine realizate, convingătoare și empatice, capabile să corespundă așteptărilor clienților celor mai pretențioși.
Așa se face că în România, ponderea maximă a publicității oficiale și legale o deține industria farmaceutică, cu o cifra de afaceri anuală de aproximativ 70 miliarde lei. Pe cale de consecință, românii au acasă tone de medicamente, suplimente alimentare sau dispozitive medicale, majoritatea expirate, cu denumiri ditirambice date unor unguente, poțiuni, tincturi, pastile, ovule sau supozitoare miracol, toate de natură a prelungi…și nu de a vindeca o boală, generând în schimb profituri nerușinate comercianților și producătorilor din industria farma. Evident și statului care impozitează industria dar și mass mediei care contribuie la manipularea și imbecilizarea nației.
Ca o mică compensație, în ultimii ani justiția necoruptă din statele civilizate a sancționat ”genocidul” mascat și indirectal medicamentelor, mari companii farmaceutice corupte fiind supuse unor amenzi usturătoare dar infime în raport cu profiturile lor. Astfel, Gilead” a fost amendată cu 97 de milioane de dolari, „Pfizer” cu 60 de milioane de dolari după decenii de corupție iar „AstraZeneca” a trebuit să plătească 5,52 milioane de dolari în timp ce „G.S.K.” a fost condamnat în China. Nici în România nu diferă situația, presa scriind despre miniștrii sănătății care beneficiau de atenții consistente, valorând milioane de euro, pentru acceptarea, în țară, a unui nou medicament al primilor zece mari producători mondiali. Dacă mai adugăm și medicii mercenari, cei care sunt ”subvenționați” de industria farmaceutică pentru a prescrie anumite medicamente, avem tabloul aproape complet al mizeriei morale în care trăim, complicitatea ucigașă între industria medicamentelor, stat, presă și comercianți.
Reacția trebuie să fie una singură, stoparea automedicației și a cumpărării produselor farmaceutice promovate de influenceri, actori expirați sau senili, pseudo-vedete, foști sportivi sau oameni de televiziune pătați. Nu acceptați nici presiunea făcută de farmaciști care asemenea benzinarilor încearcă să va mai vândă ceva în plus, la PECO un snikers iar la farmacie un unguent miraculos sau o tabletă care ia durerea cu mâna. Iar când vizitați medicul, uitați-vă direct în ochii lor și spuneți-le curajos adevărul. Că v-ați săturat să mai fiți victime și obiecte de manipulare!
Corupţia n-au inventat-o românii, dar ei au dus-o pe culmile perfecţiunii. (George Budoi)
