Exceptând faptul că orice formă de generalizare este periculoasă, nu pot decât să fiu de acord cu marele scriitor care acum 150 de ani emitea enunțul privind corupției clasei politice, adevăr axiomatic prezent în toate formele de organizare socială, democrație sau dictatură.
Nu pot să nu regret mediocritatea în care trăim, o stare de fapt speculată excesiv în ultimii ani de o instituție a justiției populată de privilegiați din categoria pensionarilor reciclați și numiți politic, referire responsabilă și asumată la Curtea Constituțională a României. Mitul justiției independente este doar o fată morgana, un slogan populist – politicianist prin care se continuă imbecilizarea și amorțirea unei nații lipsite de cultură politică și civică, superbul nostru sistem educațional public și laic, preferând predarea în școli a religiei în locul materiilor care să educe civic tânăra generație .
Declararea neconstituționalității legii privind anularea pensiilor speciale ale parlamentarilor, angajament politic asumat public de toate partidele, este încă o dovadă de ”viol juridic” marca CCR dar mai ales o palmă dată unei clase politice incapabilă să respecte legi și reglementări aflate în vigoare. Cu președinți ai camerelor parlamentare negociați politic și nu pe bază de competență la care se adaugă exaltarea orgasmică a partidului oengisto-feisbucărist, românii vor continua să plătească sinecure pentru categoriile privilegiate ale României, faună aflată deasupra legii și mai egală în fața legii decât (po)pulimea pensionară plătită pe baza contributivității.
Voi repeta obsesiv o întrebare încă fără răspuns. Cu ce este mai special, obosit, stresat sau merituos un magistrat față de un medic, un parlamentar față de un antrepenor, un pilot față de șoferul de ambulanță sau economiștii de la Curtea de Conturi în raport cu profesorii. Celor care folosesc ca pretexte motivante importanța socială si complexitatea muncii categoriilor ”speciale”, le răspund simplu că ei au salarii mult mai mari în raport cu alte profesii, pot contribui mai mult la fonbdul de pensii și în acest context pot pretinde pensii mai mari, proporțional cu sumele contribuite. Iar celor cinici care îmi spun că valoarea lunară a pensiilor speciale este de doar 1 milion de euro, sumă insignifiantă față de cât se fură în Romania bugetară sau privată, le răspund că dacă viitorii pensionari speciali și-ar face datoria, de la agentul de poliție până la ministrul de interne și de la grefier până la președintele ICCJ, furtul și jaful public ar fi stopat sau redus la nivele rezonabile precum în Suedia sau Danemarca. Dar oare se dorește cu adevărat asta?
Iar mizeriei morale și inechității sociale generate de plata pensiilor speciale, se adaugă complicitatea indecentă constând în subvenționarea partidelor politice și a cultelor, plata indemnizațiilor pentru jigodiile pretins revoluționare, casa regală și alte categorii din specia ixodidelor ectoparazite care trăiesc fără muncă și doar din pomeni sinecuriste.
Câtă vreme nu te obligă nimeni să te faci politician sau magistrat, primar sau consilier local, pilot sau agent fiscal , nu văd de ce să pompăm bani publici în personaje a căror viață și muncă sunt necuantificabile și insignifiante. România are nevoie de o altfel de clasă politică, cu o mentalitate de oameni aflați în serviciu public și nu de pamperși XXL. Altfel vom continua să ne bălăcărim în mocirla vieții publice, asemenea porcilor lihniți care populau drumurile noroioase din satele românești ale perioadei interbelice, urlând, implorând, amenințând sau văicărindu-ne, asemenea podăreselor bătrâne și fără pensie care populau Crucea de Piatră.
Din păcate…
Pe hoţii mărunţi îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcţii publice. (Esop)
