Suntem supuși unui proces evident de manipulare ce vizează imbecilizarea cronică a rasei umane. Nu găsim soluții pentru a salva planeta de distrugere, dar am identificat instrumentele perfecte pentru deturnarea atenției de la prioritățile zilei de mâine.
Într-o lume ruptă de realitate, în care liderii politici lasă impresia că decid și conduc destinul omenirii, debitând discursuri populiste în manifestări tip ”G”, zona corporatistă își pierde răbdarea și intervine autoritar, trezind la realitate pe octogenarii obosiți si adormiți, obiectul admirației flecarilor impotenți mâncători de croissante, relocându-i la grămadă în zona ieftină și promiscuă a obedienței politicianiste.
Nu mai există mari națiuni sau state cu rang de superputere. Toate pretinsele democrații, plutocrații sau dictaturi mascate sunt doar niște himere, asemenea fumului puturos ce plutește deasupra aglomerărilor industriale și a ghetourilor populate de săracii endemici ai lumii. Omenirea abulică pare că se scufundă în mlaștinile puturoase din Louisiana, incapabilă să înțeleagă contextul tragic în care trăiește, disperată încă să iși procure cea mai scumpă mașină, cel mai plat telefon mobil, cea mai urâtă și opulentă casă sau cel mai exotic concediu. Trăim în era consumerismului care genereaza dependență, o realitate evidentă controlată de o mână de oligarhi și proprietari de presă care iși promovează tupeul, bogația, rapacitatea și nesimțirea, caracteristici ridicate la rang de valori și repere virtuoase.
Iar când bulversati și dezorientați ne întoarcem cu fața spre Dumnezeu, constatăm că de la Papă și până la tele-predicatorul isteric din Stockbridge Massachusetts, somitate auto-proclamată ca ministru creștin al unei filozofii arhaice de tip feudal, aproape tot clerul s-a transformat într-o entitate mondenă care și-a mutat interesele de afaceri în social media și spațiul virtual, unde printr-un marketing agresiv de tip corporatist, mimeaza reanimarea credintei si salvarea unui cod moral compromis de preoți pedofili, homosexualitate mascată și corupție generalizată.
În realitate, liderii politici ai pretinselor mari democrații își parcurg constipați mandatele succesive, generând concesii majore în beneficiul celor care dețin probe murdare privind familia, trecutul personal și scheletele dosite în dulapurile prezidentiale. Ei schimbă legi și amendamente, așteptând finalul delirant ce le asigură dreptul la o bibliotecă memorială sau la un submarin care să le poarte numele, in timp ce conferențiază pe sume nerusinate contribuind la formarea viitorilor slugi si servitori ai intereselor oligarhice.
Lumea se apropie de implozia generată de marii profitori ai decăderii umane, genii care au confiscat revoluția tehnologică a ultimilor 25 de ani, o faună rapace care prin subcultura virtuală și manipularea social media au reușit să scoată din sondajele de popularitate pe Iisus, Napoleon, Shakespeare, Aristotel sau Darwin, promovând modelul uman universal de succes, reprezentat de Elon Musk, Jeff Bezos, Bernard Arnault sau Bill Gates, posesorii unor averi și ”garaje” cât PIB-ul Europei.
În România nu ne permitem să avem proiecte de viitor, personale sau colective, fiind ocupați să ne păruim toată ziua în buna tradiție balcano-fanariotă, într-un context în care demnitarul iși suflă încă mucii cu degetele, ștergându-se apoi de turul pantalonului Armani. Trăim intr-o criză generalizată, într-o pandemie negată de o generația contras cu apucaturi de guerilă morală, a cărui unic scop a devenit să nege orice formă de autoritate publica, într-un climat de perpetuă rebeliune civică. Avem instituții, dar nu și autoritate, o administrație care pare că bântuie la ATI căutând o gură de oxigen pe fundul unei butelii și o dictatură sanitară formală, ineficientă și discutabil administrată, ce transformă țara intr-o închisoare cu regim deschis și preferențial.
Mă gândesc la spusele tânărului rațional și matur care îmi cerea zilele trecute să uit trecutul asupra căruia oricum nu pot interveni, trăind prezentul ca și cum ar fi ultima zi, fără să mai visez la un viitor incert, care oricum nu depinde de noi. Oare asta e soluția? Ce trist…
