Salvatorii montani sunt o categorie profesionala specială. Cei mai mulți au fost mai întâi voluntari, apoi prin reglementări legale o parte din ei au devenit salvatori profesioniști.
Nu se poate concepe o țară montană fără salvatori, căci așa cum se spune între cunoscători, muntele ”nu iartă” pe diletanții care confundă zona alpină cu holurile unui mall. Am cunoscut câțiva asemenea temerari și înainte de 1990, unul dintre ei fiind dr Kovacs Iános, mulți ani medic de intreprindere la I.M.M.U.M. Baia Mare dar am cunoscut și chiar colaborat cu noul Serviciu Salvamont Maramureș, după ce intrase sub tutela Consiliului județean.
Pentru a fi salvator montan trebuie să ai vocația muntelui, să iubești și să respecți muntele care este catedrala lumii în aer liber, locul unde miliardarul snob sau artistul boem este egal cu ciobanul sau jandarmul montan. În țara noastră funcționează Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România (Salvamont România), unicul serviciu de salvare montană având peste 50 ani de activitate sub denumirea Salvamont şi aproape 120 de ani de la atestarea primelor structuri organizate de salvare montană. În fiecare an, de 1 august, inalț privirea spre vârful Igniș, mulțumind în gând, celor puțini dar puternici, care asigură intervențiile în caz de urgență, de cele mai multe ori pentru a salva orășeni buimaci care cred că pe potecile alpine se poate merge în șlapi sau sandale.
L-am cunoscut pe Jablanoczki András, acum mulți ani și l-am revăzut când a onorat cu prezența invitația TL+ la emisiunea ”Dialog cu caractere”, format în care nu aveau acces politicieni, demnitari, interlopi sau alte categorii cărora le lipsea criteriul de bază, adică caracterul. Ușor reținut în direct dar volubil și deschis după discuția televizată, András a spus câteva lucruri importante dar pe care nu voia să le facă publice. Am promis atunci, și îi voi respecta cererea de confidențialitate, dar am plecat de la discuție bulversat, aș zice chiar revoltat de ceea ce poate bănuiam dar nu știam sigur. Ca și multe alte domenii ale vieții publice, activitatea Salvamont suferea o presiune politică și administrativă, după ce anterior trecuse prin faza tentativei de elitizare a activității. Doar că muntele este un judecător sever și corect, fițele, aerele de superioritate, echipamentul scump și alte demersuri pretins ”nobiliare”, nu au trecut examenele efortului fizic și al spiritului civic.
Nu poți fi salvator montan pentru că e de bonton sau la modă să faci voluntariat în munte. Nu au ce căuta în misiunile de salvare obezii, guralivii, moraliștii sau ”descurcăreții”, chiar dacă vor să epateze cu…nimic. Viața unui salvator montan presupune altruism, dăruire, spirit de sacrificiu, renunțarea la comoditatea vieții familiale, ture lungi în nopți geroase sau pe vreme de ploaie sau arșiță, răspuns imediat și responsabil la apelul telefonic de urgență. Toate aceste calități le avea Jablanoczki András, omul probabil marginalizat pe nedrept după ce condusese ani de zile structura Salvamont Maramureș. A fost un om onest și corect, care și-a iubit comunitatea și muntele, și-a respectat colegii și conaționalii, petrecând mare parte din viață pentru a salva oameni aflați în situații de risc.
András a plecat dintre noi, în ultima sa misiune. Una nepământeană căci echipamentul lui va rămâne în dulap, cu toate accesoriile și dotările individuale. Acolo sus îi va întâlni pe ceilalți salvatori montani, români sau străini, mulți căzuți la datorie în timp ce salvau viețile altora. Acolo unde nu mai există tristețe, ură, vânt și frig. Unde ești respectat și apreciat pentru ceea ce ai făcut , nu pentru ceea ce ești!
Drum lin către ceruri Jablanoczki András, sute… sau poate mii de oameni, unii salvați de tine și echipa ta, se vor ruga pentru liniștea sufletului tău.
Unii mor fiind încă în viață, alții trăiesc și după moarte. (Valeriu Butulescu)
Somogyi Attila
