România a mai avut de-a lungul vremurilor conducători slabi si incompetenți, ori aserviți și mincinoși. Au fost unii chiar fuduli și agramați în aroganța lor. Dar niciodată, un conducător nu a reușit să dețină toate aceste defecte. Unii vorbeau prost dar tare, alții rar și incoerent, cei mai mulți scuipând audiența în timp ce băteau câmpii. Dar nici unul nu a fost atât de jenant ca și semianalfabetul care astăzi e la Palatul Victoria.
Partidul Social Democrat traversează o criză profundă de valori. Încet, cu nonșalanță, conștient dar iresponsabili, ultimii dictatori ai social democrației au îndepărtat… sau i-au determinat să plece de bună voie, pe puținii oamenii care mai credeau în doctrina social democrată a secolului XXI, care-și propune o reformă a sistemului capitalist, caracterizată prin umanism și echitate.
Astăzi avem un partid al mediocrității banditești care depășește celelalte formațiuni balcano-dunărene, prin aventurismul de a propulsa ca lideri niște indivizi fără cultură, educație, charismă sau calități de conducător. În fapt niște reprezentanți ai generației de ocnași politicieni, parte a faunei umane certata cu briciul anglo-saxon, aspect definitoriu bărbaților complexați și anxioși datorită microdotărilor virilității. Adică niște personalități de tip cartierul Ferentari, cu pretenții de oameni de stat, ascunși în spatele pilozităților de tip luptător de gherilă, atribut incapabil să le ascundă expresia de retard social și profesional.
A scrie despre nulități precum actualul președinte de partid și premier fără doctrină sau ideologie, jalnică paiață a unor păpușari mai răsăriți cu domenii și averi expatriate, reprezintă o eroare căci este dezgustător să menționezi chiar și eșecul politic al unei categorii de indivizi proveniți din cele mai obscure cotloane ale societății post comuniste.
Public omul nu are nici o valoare. Arată ca un mardeiaș cu rang de soldat in maffia italiană, vorbște ca un magazioner de club comunal care nu găsește suspensoarele băieților după meci și se conportă cu suficiența unui buticar care de la o covrigărie a ajuns să conducă o țară fără prestigiu sau valoare.
”Cerem să fie eliberați ostaticii luați de Hamaz…..”, o expresie debitată cu o retorică care a speriat, probabil, pe unicul refugiat palestinian analfabet din Fâșia Gaza. Fugit primul la Tel Aviv pentru a semna condica obedienței, personajul agramat a disperat audiența strânsă, venită să vadă un cavaler cruciat sărit în ajutorul Țării Sfinte. Eșec total, omul citea bânguind niște fraze scrise pentru un alt actor, cel puțin mediocru, dar nu o nulitate. Suntem o nație cu președinți ”în lipsă de altceva”, premieri foști angajați concediați de multinaționale, miniștrii care falimentau fabrici la Baia Mare, secretari de stat care vindeau ziare la semafor, primari corupți și parlamentari luați cu arcanul, majoritatea aflați în politică de nevoie și nu din vocație.
Aștia suntem, cum ăștia defilăm. Deși mă îndoiesc că vor fi capabili să-mi plătească pensia după 45 de ani de muncă!
”Nu este în natura politicii ca cei mai buni oameni să fie aleși. Cei mai buni oameni nu își doresc să îi conducă pe ceilalți.” (George E. MacDonald)
Somogyi Attila
