”Nesimțirea e un virus… cu instalare rapidă și efecte demolatoare… care îi afectează pe cei din jur. Nesimțitul devine o prezență constantă, greu de evitat și imposibil de strunit…fondând o categorie fără agendă și orizont” (Radu Paraschivescu)
Politicienii întrec deja orice măsură în disprețul manifestat față de popor. Spun asta pentru că de aproape 20 de ani se vorbește în viața publică despre plagiat, cu precădere despre furtul intelectual tupeist practicat de politicienii noștri. În consecință, datorită nesimțirii decidenților controlați și numiți politic, crește numărul doctorilor făcuți la apelul opincilor, în timp ce nesimțiții prinși și dovediți cu ocaua mică, au rămas pe loc și sunt bine mersi prosperând sub greutatea funcțiilor deținute.
Să fim serioși, vinovată este și presa locală care refuză să se ocupe de ”doctorii” din ogradă, printre care e și gospodina de la județeană despre care ar fi bine de știut ceva, recte dacă are un doctorat pe bune de ce nu are valoare ca specialist? Dacă scuza este că în foamea ei de bani, funcționarei nu i-a ajuns salariul bine umflat cu suplimentare și a lăcomit la încă 10% primiți pentru cartonul fără valoare, asta e… vom supraviețui. Doar trăim epoca filozofiei rurale capitaliste de tip nou, plagiată după model ceaușist. Adică doar oameni noi la același practici vechi ușor cosmetizate.
Nu am considerat niciodată că social democrația românească este un fief al elitelor. Și nici nu va fi câtă vreme valorile sale din vârful piramedei sunt reprezentate fizic de șoferi de antrepenori evazioniști, taximetriști, bătăuși cu simbrie din Ferentari, zootehniști senili cu carnet roșu, absolvenți de management, marketing sau limbi moderne aplicate…în dosul universitarilor de duzină. Doar că ceea ce se întâmplă în ultimul timp deja frizează nesimțirea, constituind un exemplu de dispreț total față de cetățeanul pe care pretind că-l slujesc.
Iar trist este că această stare de fapt se manifestă atât la nivel central cât și local, unde, în trecut, s-au rătăcit și câteva valori respectabile care însă au dispărut la fel de discret cum au apărut. Să fim serioși, cum putea să se ia de guler și în argumente avocatul sau medicul pesedist băimărean, cu ditamai valorile precum cârnățarul, buldozeristul, cârciumarul sau șantieristul de altă culoare.
Nu pot accepta ideea că după Ponta, Oprea, Licu, Negoiță, Buică, Onțanu, Pandele, Tudose, Grindeanu, Tobă și alte somități nemenționate, sau încă nedescoperite de Emilia Șercan, aflăm că și noul ministru al apărării este tot un tâlhar intelectual notoriu. Cum naiba de ne-am pricopsit în istoria noastră cu fanarioți, principi importați, președinți alfabetizați la bancul de șuștărit sau în tavernele cu podărese iar mai nou cu ditamai excroci intelectuali, parașutați în Parlament, Curtea Constituțională, Justiție, Poliție, Armată și Biserică?
Nu știu dacă Angel Tîlvăr, actual ministru al apărării validat de președintele Iohannis, este culpabil pentru faptul că tatăl său a fost securist sau ofițer de contrinformații. Într-o lume normală nu răspund copii pentru faptele părinților, ci invers. Dar să vii în fața opinie publice și să negi că teza ta de doctorat este cumpărată cu niște laptopuri și imprimante, după ce timp de trei ani a fost documentată și scrisă de angajații muzeului din Focșani, ei asta e tupeu și lipsă de respect.
Auzindu-l pe ministeriabilul fără onoare cum își apără doctoratul, săraca armată numai de imbecili și fiolozofi gângavi are parte, sunt clar și total edificat că personajul nu avea când și cum să-și scrie teza în timp ce-și plimba fundul XXL pe la Bruxel sau Mons, ori când își freca coatele în băncile parlamentare. În nici un caz în biblioteci.
Oare titlul de doctor te face mai înalt, viril sau potent? De ce oare țin atât de mult descendenții ciobanilor mioritici la titluri academice? Ei nu realizează că este destul să deschidă gura iar viața îi pune imediat la locul cuvenit în cocina porcilor, cu toate averile, nevestele trofeu, amantele tunate, slugile de casă și susținătorii politici?
Și totuși, ce este de făcut în țara în care chiorul este împărat, hoțul politician, interlopul jupân, oportunistul agramat universitar iar săracul pălmaș?
”Nesimțituleste individul care vorbește când nu este întrebat, își suge măselele la teatru, își pipăie femeia la cinematograf, eructează plenar după dejun și se șterge la gură cu mâneca hainei” (Ghidul nesimțirii)
