„Manipularea este o boala contagioasa care este mult mai periculoasa decat o pandemie, deoarece poate dura toata viata.”
În peste 80 de țări din lume sunt alegeri, popoarele fiind chemate să-și delege puterea unor lideri mânuiți de păpușarii din oligarhia mondială. Este vremea gerontocraților, politicienii de tip mumie, majoritatea afectați de demență sau boli incurabile, împinși în față pentru a continua jocul. Pământul pare un vulcan gata de erupție, ecosistemul fiind afectat de poluare, distrugere și exploatare în exces. Einstein spunea că nu știe cum va fi al treilea război mondial dar al patrulea va fi sigur purtat cu pietre și ciomegi. Se confirmă că nu am învățat nimic din istoria recentă, omenirea fiind la un pas de autodistrugere sau colaps natural, deși semnalele de avertizare au fost trase acum mai bine de cinci decenii.
În România nu se vorbește de dezvoltare, autostrăzi, conservarea mediului, educație, sănătate sau politici demografice. Anul 2024 va rămâne în memoria colectivă ca anul mediocrității politice, un talmeș balmeș de neînțeles, alimentat de psudo-lideri fără valoare, promovați în dezbateri despre roboți și inteligența artificială. Dorința de a accede la pârghiile puterii a devenit o obsesie demonică, în țara cu agricultură de subzistență, industrie manufacturieră, comerț corporatist și goana după îmbuibare.
Nici Baia Mare nu face excepție în peisaj. După șocul apneic din 18 aprilie, ziua când respirația orașului s-a oprit cateva ore în așteptarea deciziei Curții de Apel Cluj, lucrurile au reintrat în normalitatea distructivă a ultimilor ani. Suntem în campanie electorală deși legal ar mai fi de așteptat. Se cârpește asfaltul la greu, se dă cu grebla pe malul Săsarului, se finalizează la plesneală șantiere, se asfaltează curți de școli și se vopsesc podurile. În paralel se tipăresc mii de pliante, se inscriptionează pungi de plastic, flyere, brichete și pixuri cu sigla partidelor ce aspiră la mirajul puterii. La intrările în oraș, pe panorile de publicitate apar chipuri cu charismă și mesaj discutabil, zâmbind angelic la vulgul transpirat după goana pentru pâinea cea de toate zilele. Întrunirile și ședințele din cârciumi s-au mutat în spațiul public, au loc evenimente, spectacole, simpozioane și mitinguri în care ne sunt prezentați câștigatorii și perdanții ciolaniadei.
În cafenele și prin parcuri se vehiculează sume de campanie imense. Bani albi, gri și negrii care adunate dau bugete de milioane de euro, valori aberante într-un oraș sărac, cu salariul minim de 466 de euro. Nu contează că fațadele din centrul vechi sunt acoperite cu pânze rupte și mucegăite, că locurile de joacă sunt vandalizate, parcurile aupavajul spart și mobilierul stricat, în blocurile recent reabilitate se înfiltrează apa în apartamente, subsolurile sunt inundate și foșgăie de șobolani, pe străzi circulă atelaje țigănești cu cai jigăriți iar orașul pute ca un bordel bizantin asediat de turci.
Echipe de consultanți aduse de la București, sigur pe bani mulți, fac studii, elaborează strategii și lansează oferte ireale. N-i se spune că Baia Mare și Maramureșul vor ajunge pe primul loc, dar fără a se specifica în ce sens…ca locuri de parcare sau elevi olimpici.
Conform unui alt slogan afișat, unii vor să repornească municipiul de parcă ar fi oprit la o benzinărie fără carburanți, în timp ce ei se bâlbâiau prin croaziere exotice. Cât despre sloganul ”Încredere în Maramureș”…ajutați-ma căci sunt confuz. Cine trebuie să aibă încredere în județ, eu…oare candidatul? poate maramureșenii rămași la coarnele plugului sau… cei din diaspora? În plus, cine sunt cei care vorbesc despre furtul viitorului sau reconstrucția României, reșapații ori cei care au scos la mezat listele de candidați și se posternează spre Moscova? Să ne ferească Dumnezeu de ”șoșocari” sau antrepenori sectari care se apucă de treabă, într-o mână cu biblia și în cealaltă cu bâta.
Sunt pomenite contracte de publicitate amețitoare, mii de euro plătiți pentru nimic sau pentru texte de tip laudatio perpetuu. Datoriile istorice neprescrise sunt tot neplătite, așteptând o nouă venire a Îngerului Gabriel… Un tatuator a devenit cel mai temut ”influencer” local, partidele plătind sume aberante pentru protecție antibălăcăreală iar sindicatul damelor de companie, cel al metreselor tunate și al nevestelor trecute și-au pus de o federație frebelă, sub masca unui club de pilates.
Vouă celor mulți și fuduli, visând la ciolanul domnesc și stranele bisericești privilegiate, vă readuc aminte că marile probleme ale urbei sunt tot nerezolvate. Craica și ghetoul de la Cuprom cer să apară pe stema orașului, dezvoltatorii imobiliari flămânzi vor autorizații mai multe fără mărirea peșcheșului, o parte din clădirile în ruine și-au găsit cumpărători ”dezinteresați”care vor construi…ce vor ei, traficul e un coșmar permanent, parcările sunt tot mai puține iar gunoaiele se duc tot în alt județ. Nu-i așa că știți pe cine să puneți ștampila în 9 iunie!
”Vor exista întotdeauna oameni care te vor răni, așa că trebuie să ai mai multă grijă în cine te încrezi a doua oară” (Jose Garcia Marquez)
Somogyi Attila
