Intuiam… dar nu credeam că editorialul despre spital va deranja atât de mult. Am citit comentariile și am primit numeroase telefoane, unele de la oameni cu care nu am vorbit de ani de zile. Câteva aprecieri și încurajări, în rest o sumă de frustrări, critici și observații de la persoane cu statut social și nivel de educație diferit.
Cineva mi-a spus-o franc:” Nu știu ce naiba faceți, nu vă gândiți că poate ajungeți într-o zi în spital?” Altcineva: ”Tocmai dumneavoastră scrieți despre medici și spital, care aveți…în plus, uneori nici măcar nu înțeleg ce scrieți că folosiți niște termeni…” iar ultimul, un fost coleg de școală și prieten de peste patru decenii, mi-a spus ca o concluzie: ” Mă, măi…, ți-am spus să nu scrii niciodată despre biserică și medici…Acum te înjură oamenii.”
Scopul nu a fost să denigrez ”distinsul” corp medical, adică doctori, asistente, infirmiere, brancardieri, etc. Scrierea nu s-a dorit a fi o generalizare periculoasă, în sensul că tot sistemul este praf și pulbere. Nu…câtă vreme există un singur medic sau un singur asistent medical corect, o infirmieră empatică, oameni umani și vocaționali. Și există, din fericire, chiar și în spitalul cu pretenții regionale.
Cunosc asemenea oameni la Cardiologie, Diabetologie, Interne, Reumatologie și chiar la UPU. Medici a căror carieră profesională nu se cuantifică prin mărimea reședinței personale, numărul de proprietăți acumulate, marca mașinii, dimensiunea conturilor bancare sau destinațiile ultimelor concedii. Dar din păcate, o majoritate semnificativă a doctorilor sunt ahtiați după bani și acumularea de bunuri Nu de prestigiu și faimă.
Se vorbește des în oraș că sunt tot mai mulți medici tineri, la ”județeană”, care nu ”îți sparg” buzunarul și nici nu se uită în plic înainte de a intra în sala de operații. Eu mă întreb dacă, oare, sunt și medici care refuză banii pacienților, invocând etica profesională, principiile bunului simț, spiritul creștin sau educația primită în familie? Cu siguranță…dar sunt puțini și nu în poziții decizionale. O altă experiență recentă în SJU, cu un pacient chemat pentru un control medical, pe o secție.
În holul mare pacientul cere unei agente de pază o mască, orpilat că nimeni nu se protejează în acel spațiu aglomerat, nici măcar personalul care circulă cu ochii în telefoanele mobile. Ajuns la lift omul s-a izbit de o altă subcategorie, din specia octopus vulgaris, care exercită o dictatură nemiloasă în zona lifturilor. ”
Nu urcați, este numai pentru personal…Așteptați, mai am un drum de la subsol…Nu vă înghesuiți ca oile…Și ce dacă sunteți gravidă pentru control…așteptați” Obeze de prea mult stat pe scaun, răutăcioase, cu vocabular de precupețe, liftierele devin imediat zâmbitoare dacă bolnavul, aparținătorul sau vizitatorul bagă mâna în buzunar, aduce o cafea sau o apă de la automat. Într-un final, prestigiul liftierelor a fost salvat de o doamnă în vârstă, care după 28 de minute de așteptare zadarnică, a zâmbit oamenilor transpirați și la un pas de revoltă, spunând:” Bună ziua, las pacientul și revin imediat…”mențiune făcută cu un aer plin de solicitudine și siguranță de parcă era medic șef de secție.
Ajuns pe secție, ai impresia că ești într-o lume distopică. Nimeni nu întreabă ce, pe cine, sau în ce scop ești acolo. Prima persoană care abordează pacientul spune clar și fără echivoc: ”nu aveți voie, programul de vizite este de la ora…” , ”ieșiți de aici și stați pe holul cu lifturile” după care a închis ușa de acces în secție. Te uiți pe geamul ușii și vezi același scenariu deja menționat. O vânzoleală haotică, un du-te vino ca în aeroport cu medici având stetoscopul după gât, asistente cu ceva hârtii, infirmiere cu cărucioare, aproape toți cu telefoanele în mână de parcă existența lor depindea de viteza cu care dădeau un like sau puneau o postare pe social media. Soluția salvatoare este tot…sună un prieten, care sună pe …În final ți se deschide ușa de o persoană iritată, cu o față plictisită și o expresie respingătoare care îti aruncă din mers: ” stai aici,până vine doamna doctor” E prea cald, mirosul de dezifectant, boală și fluide te copleșesc și ai din nou tendința de a pleca sau de a sparge ceva…E greu să fii bolnav și sărac, sau cineva fără cunoștințe și relații.
Am spus și repet, țara merge prost din cauza incompetenței de la toate nivelele, majoritatea liderilor fiind niște mediocrii oportuniști, fără știință sau pricepere.
Dacă și categoriile profesionale de elită, precum medicii, tratează cetățeanul în funcție de aspectul exterior, valoarea țoalelor și a accesoriilor, avem o mare problemă. Căci nimeni nu te forțează să fii medic sau judecător. Iar dacă ai ales să practici o profesie dificilă… dar onorabilă, nu ai voie să uiți nici un moment că trebuie să-ți respecți semenii, indiferent dacă e om de afaceri, parlamentar, mitropolit sau muncitor la vidanjă. Și să te mulțumești cu veniturile licite, fără teama că vei fi ridicat de mascați sau procurorii DNA. Nu cred că se va schimba ceva în următorii ani, infrastructura decizională a societății fiind profund alterată de o populație de habarniști și descurcăreți mediocrii și avari, puși pe căpătuială, cu zero moralitate.
Până nu aducem acasă valorile din diaspora, milioanele de tineri frumoși și deștepți care muncesc acum pentru străini, ne vom bălăci în aceiași mocirlă abjectă, ca o țară fără Dumnezeu…și fără viitor! Doar oare EI vor să-i aducem înapoi?
”Diferența dintre medici și avocați este că avocații doar te jefuiesc, pe când medicii te jefuiesc și te mai și omoară.” (Anton Cehov)
Somogyi Attila
