Plătiți mult peste marea masă a truditorilor din România, funcționarii publici se delimitează de politica unui guvern care vrea să strângă cureaua pentru a răzbate din multiplele crize cu care se confruntă țara.
E drept că nu iese nimeni dintre decidenții majori, să spună public românilor câteva adevăruri axiomatice…că economia produce puțin, importăm mai mult decât exportăm, UE ne pune restricții, NATO cere să ne inarmăm, avem milioane de asistați sociali, alte milioane de pensionari, patru milioane sunt plecați din țară și datorii imense acumulate în ultimii ani. Iar ca să ne revenim avem nevoie de minim trei ani de austeritate în cheltuirea banului public iar sacrificiile trebuie începute cu ei, reprezentanții noștri!
Am avut două experiențe în administrația publică, una la Primărie și una la Consiliul Județean, ani intenși de muncă în care am cunoscut nu doar specificul activității din domeniu ci și structura și matricea comportamentală a funcționarului public. Și chiar dacă există oameni competenți și harnici în domeniu, ei sunt mult prea puțini și nu la nivel decizional, poziții ocupate aproape în totalitate de infatuații cu titluri și licențe academice fără acoperire în rezultate. Pornind de la acest adevăr, nu e de mirare că șefii instituțiilor nu aplică principiul meritocrației, preferând să promoveze personaje gălăgioase și rurale, cu părul ieșindu-le din nas și urechi, capabili să afișeze competențe iluzorii în poziții de maximă importanță.
Aș fi înțeles dacă angajații bugetari ar fi protestat, fie și prin grevă japoneză, împotriva salariilor nesimțite din magistratură, a pensiilor ”speciale” sau umflării artificiale a organigramei administrației centrale. Să fii cerut vehement să fie oprită risipa banului public pe proiecte fantasmagorice, SF și PT fără viitor sau să solicite eliminarea nepotismelor din instituții, astfel încât să nu mai existe rudenii, fini și afini angajați pe criterii clientelare. Dar, nu! Ei solicită mărirea veniturilor, sporuri și alte beneficii care nu există în mediul privat unde ești plătit cu minim pe economie sau la negru de patroni patrioți și moraliști.
Uitându-mă la angajații a căror instituții bugetare sunt menționați ca fiind în grevă, nu pot să nu-mi amintesc de miile de dosare cu retrocedări sau puneri în posesie nesoluționate, dinastiile interne cu funcționari publici obedienți și slugarnici, cu șefi/șefe angajate pe criterii de disponibilitate sau prin trafic de influență, incapabili să semneze, de frică, un document înainte de ora prânzului.
Nu e momentul protestelor, fie ele și regizate sau aprobate de conducătorii instituțiilor. Este vremea responsabilității, solidarității și asumării, de către fiecare din noi ..și toți împreună, a unui parcurs dificil care poate decide spre ce direcție ne îndreptăm în următorii zece ani.
Este greșit să spun că urăsc totul. Sunt în favoarea bunului simț, a sincerității și a decenței. Acest lucru ma face necalificat pentru orice funcție publică (H.L. Mencken)
