”Patriotismul… este o superstiţie creată artificial şi menţinută printr-o reţea de minciuni şi falsuri; o superstiţie care poate jefui omul de demnitate şi respectul faţă de sine, mărindu-i aroganţa şi dispreţul.” (Emma Goldman)

În general alimentez mașina în week-end, alterat de ideea că mai fac o economie cu reducerea dată de Petrom. Dar drumurile suplimentare apărute în ultima perioadă m-au obligat să o fac miercuri. Exact ziua când social media ne-a mai tras un pumn în plex cu alarma de scumpiri la carburanți. Oare când vom înțelege că social media și presa online trebuie reglementate, nu în sensul ”botnițării” ci a controlării și sancționării derapajelor de tip fake news, capabile să genereze puseuri de isterie în masă.

Era dupa amiază, in jur de ora 17, când am oprit la o stație a companiei naționale situată pe DN1 iar la rând, erau deja aproximativ 60 de mașini care ocupaseră parțial banda de mers spre Baia Mare, îngreunând traficul și așa dificil pe șoselele noastre înguste. Mă întrebam ce să fac, știind că staționarea pe drumurile naționale este interzisă. M-am pus totuși la rând și am început să aștept, estimând că dacă nu vreau să rămân în drum sau să-mi blochez filtrul de motorină, musai trebuie să alimentez cu riscul unei contravenții. Ei bine, dacă în prima jumătate de oră coloana avansa relativ suportabil, în intervalul următor a început calvarul, avansarea coloanei blocându-se din motive ce țin de tradiția tipic românească a descurcărelii.

În prima fază coloana a fost penetrată de tiriști care forțau intrarea și alimentau la pompa specială, în medie câte o mie de litri. Apoi, pe la ieșirea din stație au apărut și intrat la pompe ”barbarii” din categoria goți, vizigoți, huni și gepizi, adică rudenii, prieteni, cunoscuți și megieși ai personalului angajat la stația respectivă. Ei veneau cu autoutilitare, camionete sau portbagajele pline cu canistre de plastic, baloane de sticlă încă mirosind a vin de casă, peturi de 5 litri sau alte vase neautorizate. În aproximativ încă 30 de minute, din șase pompe mai funcționau două care aveau carburant, dându-se o adevărată bătălie pentru a alimenta. Când să ajung la pompă, în fața mea intrase o carosată condusă de un bădiuc din fauna rurală cu un rezervor de aproximativ 80 de litri și încă 20 de canistre, a câte 20 de litri, vase de plastic care miroseau a țuică de casă neaccizată. L-am întrebat de ce face asta și dacă nu îi pasă de cei de la rând, oameni care sigur nu vor mai ajunge să alimenteze. Răspunsul a fost reprezentativ pentru acea parte a nației care este imbecilizată de televiziunile tip bordel, trusturi populate cu prostituate și proxeneți agramați.

”D’ apoi vezi mata, di ce să baje deiasta ăi care-s din Baie sau alt loc, io’s d’aci din Bozânta și am familie mare și neamuri și vecini și cum n’oi duce la tăți câte o stipoacă de motorină. Am și tractor și minteni trebe arat și-i veni și mata să’ți ar și ți’oi lua mai mult pă hectar de bună samă că ia cum s’o scumpit”.

Siderat de filozofia pragmatică și poporanistă, l-am întrebat de unde a știut să vină, cu canistre, atât de repede. Răspunsul elocvent:

”D’apoi nu’i traba matele da m’o sunat noru’me care lucră aci si dacă tăt am dat s’o baje la stație cum no’i profita și io. Nu așe ai fa și mata? Da zi drept…”

Aveam o idee despre cum funcționează angajările la stat, de când citisem despre mita solicitată la intrarea în sistemul sanitar sau administrația publică dar nu credeam că și la PECO se intră tot cu bani, pile și pe ”nemoșag”. Cruntă este realitatea democrației post decembriste, epocă în care trăiesc bine și se descurcă, tot cei cu origini sănătoase.

Aceasta este imaginea superbei Românii, țară în care potentații și bugetarii patrioți cu căsoaie cât Castelul Peleș și mașini de lux își fac concediile în Grecia sau Republica Dominicană, în timp ce amărășteanul cu minim pe economie își drămuiește bănuții pentru impozite, taxe și factura la utilități. Dacă ajunge și ceva bere la pet de 2 litri, să-și înece amarul de ce ticăloasă îi este viața.

Oare ce a vrut să spună lordul Byron când a mernționat că …„Deşi îmi iubesc ţara, nu-mi iubesc compatrioţii”?