Suntem incorigibili ca nație, chiar și după treizeci de ani de presupusă democrație, emancipare noastră fiind egală cu progresul de la carul cu boi la mocănița cu aburi. Toți ne iubim țara la modul declarativ, dar iubim mai mult Europa, chiar dacă punem gresie pt francezi, îngrijim bătrânii italienilor sau curățăm grajdurile daneze.
E o realitate tristă care definește o nație sedentară, devenită un popor migrator care umilit și tolerat fiind nu renunță la postura de slugă sătulă în schimbul mândriei de cobai al doctrinei patriotismului economic. Incompetentii care nu au nimic de a face cu guvernarea, neavând cunoștințe și nici priceperea necesară, continua perpetuarea telenovelei rurale în care nația este cumpărată, din patru în patru ani cu ceva mărunțiș adăugat la pensie și promisiunea unui salariu minim de o mie de euro. Nimic ieșit din comun, în perioadă preelectorala minciuna este permisă, hoția tolerata iar prostia promovată obsesiv și ostentativ.
Scriu dintr-un Airbus 320 cu mocheta uzată și ruptă, îmbâcsită de transpirație și jegul adunat în luni de operare continuă, in timp ce însoțitorii de bord, două extenuate, intră în coliziune cu genunchii mei, a treia oară în două ore de zbor. Avionul e plin la refuz, populat cu o faună care ar fascina un Balzac sau Dostoievski modern. Două grupuri de minoritari care merg să schimbe echipele de ginitori din Ille de France se vizitează ca la obor, discutând în gura mare în timp ce aerul condiționat se lupta cu halena și mirosurile pestilențiale.
Două paparude botoxate merg să ceară socoteală masculilor care nu mai finanțează destrăbălarea casnică de acasă, un concert de bebe stresați și urlând, asigură fondul sonor în timp ce câteva mame elicopter și două soacre hăbăuce scurmă prin bagaje, blocând intervalul, pe motiv de sandviciuri de acasă, potol gratis față de jaful aeropurtat. Mi-am dorit o experiență low cost pentru a avea un motiv de a nu mai călătorii, singura schimbare față de o cursă cu Air France sau Tarom fiind prețul coafurilor, marca țoalelor, numele esteticianului responsabil cu tunarea și marca prezervativului din poșetă.
Pe viitor prefer să-mi fac concediul acasă, în munții Rodnei, la Borșa sau pe Valea Vaserului, decât să fiu parte a unei migrații umilitoare în care un comandant honved de la o firmă de sărăntoci să mă trateze ca fiind un cetățean low cost!
„A fi patriot nu e un merit, e o datorie.” (George Topârceanu)
Somogyi Attila
