După ce au frecat menta câteva decenii, liderii europeni s-au trezit că sunt considerați cetățeni de rangul doi pe marea scenă politică mondială. Din leagănul civilizației lumii, bătrâna Europă a devenit un fel de casă de tolerență, în care popoarele sunt conduse de lideri LGBT, gerontofili, emigranți radicalizați, eunuci, sportivi ratați, piccola ragazza, târtani și alte specii de handicapați.
Valorile intelectuale ale vremurilor actuale, păpușari ai vremurilor de ieri și simple paiațe ignorate astăzi, au ajuns să se ascundă în cotloanele elitismului desuet, cazinourile din Monaco sau vilele din Les Cerniers, St. Moritz, Málaga, pe banii unei Europe lovite parcă de ciumă politică.
După aproape 20 de ani de politici ”neocolonialiste” îndreptate împotriva Europei de Est, falimentul doctrinar al idioților cu ștaif este evident. Bruxelul, Parisul, Berlinul sau Roma nu mai reprezintă niște poli reali, ai influenței politice europene. Democratizarea forțată și procentuală a găștii de conducători, respectându-se algoritmi care prevăd în conducerea haitei un anumit număr de femei, procent de evrei, minorități naționale, tineri și reprezentanți LGBT, s-a dovedit o greșeală. Și asta în ciuda exemplului dat de Macron, Xavier Bettel și Leo Varadkar, de permisivitatea excesivă a die gnädige Frau von der Leyen, etc. Intens preocupată cu drepturile minorităților sexuale, ascunderea neregulilor din era COVID și finanțarea excesivă a unui război regional rusofil, Uniunea Europeană este îngenunchiată de elcubrațiile individului post priapic, suspectat de boli psihice, afaceristul fără lichidități aflat la manșa Americii datoare.
Se fac și se desfac scenarii de groază, liderii se adună prin capitalele Europei în mod public sau pe ascuns, frustrați, furioși și incapabili de a reacționa la abuzurile trumpiste. Și asta pentru că în ultimii 30 de ani, UE a fost mai preocupată să favorizeze mediul de afaceri, marea oligarhie financiară, Germania și Franța, împotriva celorlalte state ale Europei Unite. Realitatea este tristă dar indubitabilă. Nu avem o structură militară proprie fiind la mila americană din NATO, nu avem nici măcar o industrie militară standardizată, care să alimenteze logistic o posibilă forță multinațională europeană. Fiecare țară și-a păstrat în mod egoist și fals patriotic propriile mărci de armament, astfel încât, azi, o presupusă alianță militară anti-rusească, ar fi asemenea Cruciadei a II a, formată atunci din soldați flamanzi, frizoni, normanzi, englezi, scoțieni și germani cu un arsenal diversificat, ce pornea de la praștie și se termina cu catapulta.
Repet o afirmație anterioară, că Donal J. Trump este zero ca politician și lider militar dar mai abil ca evreii Rothschild, Marcus Goldman, Soros, Solomon, luați la un loc. Deși oameni de știință americani spun că Trump este afectat mental, fiind important să se determine dacă este vorba despre demență sau funcție cognitivă scăzută. Omul ales de o majoritate americană constituțională, are momente de delir intelectual, fapt dovedit cu afirmații de genul ” Am nevoie de genul de generali pe care i-a avut Hitler”, pentru ca mai apoi să vorbească vehement despre fostul jucător de golf Arnold Palmer, făcând aluzii repetate… la mărimea organului său genital.
Ei bine, D.J. Trump și-a trimis săgețile flămânde în Europa, declanșând teroarea în rândul gulerelor albe dar și să strângă în menghină fuduliile stafidite. Primul a fost șeful Trezoreriei, Scott B. care a început antenționându-l pe Zelensky, pentru ca mai apoi să ia la rând gașca datoare a șefilor de state sau guverne. Aceștia au fost obligați să semneze angajamente financiare preliminare, promițând că obligațiile lor față de guvernul american vor fi prioritare la plată. În caz contrar, ei știu că viitoarele lor împrumuturi ar putea fi…în ruble rusești. Teroarea a fost continuată de șeful Pentagonului P.Hegseth, un gigolo care a stârnit emoție între femeile și bărbații din US Army, cu sarcina de a lătrat la elita europeană, afirmând că America s-a săturat să le păzească curu și averile dosite. Iar cireașa de pe tort este pusă de Hon. Marco Rubio, fiul unor emigranți cubanezi, devenit primul latino-american ministru de externe, care a declarat ritos că” va pune interesele Americii înaintea oricăror alte interese”.
Elita de la Bruxel a intrat în panică, neamțul nu e de acord cu italianca, francezul cu danezul, suedeza cu spaniolul, șefa Comisiei Europene cu gâjul de la Consiliu, toți cu americanii. O babilonie fără cap și coadă, despre bani risipiți aiurea, angajamente de onorat, derbedei statali de stăpânit. Iar deasupra tuturor, presupusa amenințare rusească extrapolată, ca fiind similară cu Armaghedonul biblic. Astea, în timp ce un Zelensky desperat amenință UE cu ocupația putinistă, țipă, se milogește, face febră și se ia de gât cu Trump, care nu recunoaște statutul de superputere a Ucrainei.
Ieri au fost convocați și reprezentanții țărilor de rangul doi, inclusiv România, chiar dacă părerea lor este consultativă.. și nu decisivă. Ei vor trebui să-și lase telefoanele afară, timp suficient ca totul să fie descărcat de DGSE-ul francez (Direcţia Generală pentru Securitatea Externă) și instalate softurile spion, după care liderii secundari se vor intoarce în țările lor, unde vor declara ceva formal și general… despre nimic.
” Domnilor politicieni, e timpul să vă îndreptaţi de şale şi… să vă ridicaţi pantalonii ! (Cristian Neagu) // Omul trebuie sa paraseasca intotdeauna custile care il inconjoara. (Sheikh Mohammed bin Rashid Al Maktoum)
Attila Somogyi
