Niveluri potenţial toxice de produse farmaceutice au fost identificate într-un sfert dintre cursurile de apă din mai multe ţări analizate în cadrul unui studiu, relatează de DPA/PA Media, titrat de Agerpres.
Cercetători din diverse state au efectuat analize în peste o mie de locaţii din 258 de râuri, de la Tamisa din Londra şi alte cursuri de apă din Marea Britanie până la Amazonul brazilian şi râuri din metropole precum New Delhi, New York şi Guangzhou.
Studiul a evaluat prezenţa a 61 de produse farmaceutice şi compuşi asociaţi stilului de viaţă, cum ar fi cofeina, şi dacă aceştia depăşeau nivelurile la care ar putea avea un efect nociv asupra mediului înconjurător.
Concluziile studiului, publicate în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), au avertizat că poluarea cu produse farmaceutice a râurilor lumii reprezintă o problemă globală.
Poluarea reprezintă un risc pentru habitatele cu apă dulce şi pentru fauna sălbatică, putând contribui la rezistenţa la antimicrobiene şi, în plus, ameninţă obiectivele globale privind calitatea apei şi poluarea, avertizează cercetarea. Analiza, efectuată la Universitatea din York, Marea Britanie, a constatat că poluarea cu produse farmaceutice este prezentă în cursurile de apă de pe fiecare continent, substanţe precum nicotina, cotinina, cofeina şi paracetamolul existând peste tot, inclusiv în Antarctica.
O serie de substanţe chimice, cum ar fi beta-blocante, antibiotice, antidepresive, somnifere şi antihistaminice au fost identificate în râuri de pe toate continentele locuite. În timp ce majoritatea substanţelor chimice observate în râuri la nivel global sunt prezente în cantităţi inferioare concentraţiilor care ar putea provoca efecte ecologice, au fost consemnate niveluri de contaminanţi care ar putea reprezenta o ameninţare pentru mediu sau sănătatea umană în mai mult de un sfert dintre locaţiile studiate. În plus, unele cursuri de apă sunt expuse la amestecuri complexe de substanţe chimice. Printre contaminanţii identificaţi în concentraţii potenţial dăunătoare în unele situri s-au numărat medicamentul beta-blocant Propranolol şi antibioticul Ciprofloxacină. Pentru acest studiu au fost prelevate probe de apă din diverse situri, de la un sat din Venezuela, unde nu sunt utilizate medicamente moderne, până la oraşe variind de la Lagos la Las Vegas, dar şi din zone marcate de instabilitate politică precum Bagdad şi Cisiordania.
Studiul a constatat cele mai ridicate niveluri de poluare în ţările cu venituri reduse şi medii, în timp ce depozitarea deşeurilor de-a lungul malurilor râurilor, starea inadecvată a infrastructurii pentru apele reziduale, producţia farmaceutică şi deversarea conţinutului foselor septice în cursuri de apă au fost cel mai adesea asociate acestora. Cele mai poluate state şi regiuni ale lumii sunt cele care au fost cel mai puţin cercetate, cum ar fi Africa subsahariană, America de Sud şi regiuni din Asia de Sud.
În Marea Britanie, studiul a analizat 54 de locaţii de prelevare de pe 12 râuri şi au fost detectate produse farmaceutice în aproape toate, cu excepţia a patru din Parcul Naţional Snowdonia din Ţara Galilor.
Cel mai contaminat sit din Marea Britanie a fost râul Clyde din Glasgow, însă concentraţiile din râurile britanice erau în general în concordanţă cu cele din siturile europene.
„Ştim de peste două decenii că produsele farmaceutice ajung în mediul acvatic unde pot afecta biologia organismelor vii”, a declarat unul dintre conducătorii proiectului, John Wilkinson de la Universitatea din York. „Însă una dintre cele mai mari probleme cu care ne-am confruntat în abordarea acestei situaţii este că nu am fost foarte reprezentativi atunci am monitorizat aceşti contaminanţi, aproape toate datele fiind concentrate pe câteva zone selectate din America de Nord, vestul Europei şi China. Prin proiectul nostru, cunoştinţele noastre despre distribuţia globală a produselor farmaceutice în mediul acvatic au fost acum considerabil îmbunătăţite”, a precizat specialistul.
Este nevoie de eforturi la nivel global, incluzive şi interconectate pentru generarea datelor de monitorizare necesare în vederea luării unor decizii cu privire la modul în care poate fi redus impactul substanţelor chimice asupra mediului, au notat cercetătorii.
