Dezamăgiți de faptul că era vizibil senil și avea flatulențe sonore jenante în public, americanii și-au dorit terminarea mandatului lui Joe Biden, fără o nouă candidatură. De înțeles, pentru că devenise periculos ca prima putere militară să fie condusă de consilierii prezidențiali, indivizi veniți pe filiera grupurilor de interese, gata să se încaiere pentru supremația decizională din Biroul Oval.
Ce nu am înțeles eu a fost atitudinea americanilor față de Kamala Harris. De ce într-o țară de emigranți uzurpatori, distrugători ai civilizației băștinașe, beneficia de mai multă simpatie urmașul unui ucenic bărbier neamț și al fiicei unui pescar scoțian, în detrimentul fiicei unor intelectuali emigrați din India și Jamaica?
Să fi fost misoginismul tipic american? Sau poate influența civilizației sudiste în care femeia este respectată doar dacă urmează regulile privind interesul limitat doar față de biserică, bucătărie și copii. Ori, poate a dominat gena rasistă, ura pe care o au emigranții albii, (acea populație numită WASP, adică albi, anglo-saxoni și protestanți) față de negrii, metiși, mulatri sau alte specii amestecate genetic, gen latino sau asiatici? Kamala Harris este clar superioară din toate punctele de vedere, fustangiului miliardar fără lichidități, din ”genu valgum”, omul guraliv și impertinent, fără experiență politică sau militară dar capabil să dea salutul militar asemenea unui cadet de la West Point.
De câteva zile urmăresc o temă îndelung promovată, pe toate posturile de televiziune românești. Dar foarte ciudat, aproape inexistentă pe cele britanice, franceze, spaniole sau germane.În mediul public românesc, analiști de politică externă, generali în rezervă și politologi, dar mai ales trusturile cu acționariat dubios fac un fel de jurnalism galben, exagerând armaghedonic viitorul apropiat care va însemna, în opinia lor, un război total, dominația rusă sau americană, sigur decăderea Europei.
Ce face românul în acest context? Cu salariul slăbit de inflație, pensia înghețată, andropauza instalată, copilul plecat din țară având propriile probleme, plus nevasta cicălitoare? Păi face ce știe. Mai întâi stă cu ochii beliți la B1, România Tv și Realitatea Tv, ascultându-i pe idioții de serviciu, după care pune mâna pe un par sau o coadă de lopată, își cheamă vecinii de cartier și merge la sediul autorităților să urle, spargă sau să distrugă ceva. Într-un final, săltat fiind de jandarmi, amendat de polițiști și trimis acasă cu promisiunea că data viitoare va fi mai rău, se gândește că e un fel de martir. Consecința stării de fapt? Societatea se alege cu români radicalizați, spălați pe creier de indivizi alte Șoșoacă, Simion, Gerogescu, Gavrilescu și liderii USR, gata să voteze cu oricine altcineva, decât cu mizerabilul de Ciolacu sau puturosul de Antonescu.
Ce fac în tot acest timp partidele de la guvernare? În loc să-i trimită acasă pe Ciolacu, Neacșu, Grindeanu, Tîlvăr, Barbu, Rafila și Boloș, oameni pe care românii nu-i mai suportă , continuă să îi promoveze pe acești indivizii indezirabili, cu fețe de fanarioți castrați, niște imbecili corupți și impotenți.
Oare ce este atât de greu de înțeles? Ciolacu nu doar că este un oportunist șmecher și mediocru dar este clar, un manager cu zero pricepere, față de care madam Dăncilă are o aură de academician. Grindeanu are atâtea ”bube” în cap că ar trebui deportat în insula Devon pentru următorii 20 de ani (procurorii știu de ce!) iar Angel Tîlvăr, caporal rezervist și absolvent politic al cursurilor de apărare la fără frecvență, are mai multă legătură cu evenimentele de gen”Micul dejun cu rugăciune“, decât problematica militară și războiul din Ucraina.
Traversăm o criză internă profundă, mult mai gravă decât poluțiile nocturne ale lui Trump, visele hedonice generate de mintea lui Putin, corupția madamei von der Leyen sau freza lipsă a lui Olaf Scholz. Iar soluțiile sunt evidente. Demisia imediată a lui Ciolacu, Iohannis a făcut singurul act responsabil din viața lui și numirea în 24 de ore, a unui nou premier care să remanieze Guvernul. Iar dacă până și Chat GPT și DeepSeek îl dau pe Bolojan ca cel mai potrivit om ca premier, rocada la Cotroceni cu Ciprian Șerban, poate fi o formalitate.
Da, cu Ilie Bolojan premier, alegerile ar fi corect organizate, campania nu ar fi influențată de implicarea lui, reforma statului ar prinde viteză, România ar negocia un nou PNRR printr-un om de administrație competent, chiar dacă ar trebui să-și imbunătățească limba engleză.
De fapt, ce naiba au politicienii români de nu sunt în stare să învețe o limbă străină, nici după 10 sau 20 de ani de implicare. Dezinteres, limbă de lemn sau o genă defectă produsă de comunism?!
În final, nu aveți impresia că:
”Viaţa politică exultă îndeosebi prin orgasme electorale.” (Vasile Ghica)
Somogyi Attila
