Senatorul AUR Maramures, Costache Chertif, a adresat o interpelare premierului Ilie Bolojan care are ca si obiect tratamentul juridic și financiar aplicat urmașilor persoanelor persecutate din motive etnice în perioada 1940-1945 / situația urmașilor românilor refugiați, expulzați și strămutați din Transilvania de Nord în urma Dictatului de la Viena și necesitatea clarificării diferenței de tratament aplicate lor contrar principiului egalității și nediscriminării.
Redam mai jos fragment din argumentarea interpelării înaintată de senatorul Costache Chertif:
În temeiul dispozițiilor constituționale și regulamentare privind exercitarea controlului parlamentar asupra Guvernului, vă solicit să clarificați situația juridică, financiară și administrativă a persoanelor îndreptățite la indemnizațiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, în special a urmașilor persoanelor care au fost refugiate, expulzate sau strămutate în perioada 1940-1945.
Prezenta interpelare urmărește ca statul român, pe care îl reprezentați, să aplice în mod efectiv principiile egalității în drepturi, nediscriminării, proporționalității și respectului față de victimele persecuțiilor etnice, indiferent de originea lor.
Pentru urmașii persoanelor care au fost alungate din propriile case, refugiate sau strămutate în urma evenimentelor din 1940, succesiunea prorogărilor reprezintă nu doar o problemă financiară, ci și una de reparație morală și de încredere în statul român.
În condițiile în care legislația a recunoscut deja dreptul la indemnizație, solicit Guvernului să explice de ce exercitarea efectivă a acestui drept continuă să fie amânată și, mai ales, să precizeze dacă această situație va înceta definitiv la 1 ianuarie 2027.
Problema pe care v-o supun atenției și care a generat în ultimii ani multiple proteste publice prezintă o gravitate aparte în cazul urmașilor românilor care au fost persecutați, expulzați, refugiați sau strămutați din teritoriile românești cedate temporar Ungariei în urma celui de-al Doilea Arbitraj de la Viena din 30 august 1940.(…) Problema care se ridică nu este aceea de a solicita un privilegiu pentru etnicii români și nici de a diminua drepturile victimelor aparținând altor etnii. Dimpotrivă, problema este dacă statul român poate institui și menține, timp de mai mulți ani, un regim în care o categorie de urmași ai victimelor persecuțiilor etnice, inclusiv urmașii celor expulzați sau refugiați din teritoriile românești ocupate în 1940, este împiedicată să primească efectiv indemnizația recunoscută de lege, în timp ce alte categorii de victime și urmași beneficiază de drepturile lor în alte condiții. (…)Consider că această situație impune o analiză serioasă din perspectiva art. 16 din Constituția României privind egalitatea în drepturi, a principiului nediscriminării, precum și a art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și a art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.
Având în vedere cele prezentate mai sus, senatorul solicită o comunicare punctuală unui set de 20 de intrebări care vizează obiectul interpelării cum ar fi numărul total al persoanelor pentru care au fost stabilite drepturi în temeiul art. 3^1 din OG nr. 105/1999 SAU dacă Guvernul a analizat sau nu situația din perspectiva principiului constituțional al egalității în drepturi și a interdicției discriminării, inclusiv sub aspectul posibilității ca o normă aparent neutră din punct de vedere etnic să producă, în fapt, un efect disproporționat asupra unei anumite categorii etnice sau istorice de victime. În caz afirmativ, vă rog să indicați instituția care a realizat analiza și concluziile acesteia.
