Un litru de ulei alimentar uzat aruncat în canalizare poluează 1 milion de litri de apă, acesta reprezentând cantitatea necesară unui adult pentru a supraviețui timp de 14 ani.

Consumatorii casnici, probabil din comoditate sau din neștiință, aruncă în continuare uleiul folosit la chiuvetă sau la coșul de gunoi. Efectele sunt devastatoare, atât pentru sănătatea oamenilor, cât și pentru mediu. Singura variantă este să colectăm uleiul alimentar uzat și să îl predăm unor companii sau să fie colectat în cadrul unui proiect.

Trebuie să știți că în treapa mecanică sau pretratare, apa conţine cantităţi mari de nisip şi grăsimi ce pot crea unele probleme pe parcursul tratării, iar pentru îndepartarea acestora apa brută este împinsă către doua camere de beton aerate (decantoare orizontale dreptunghiulare).Volumul celor două camere a fost astfel proiectat încât să aibă timpul necesar de retenţie pentru a separa pietrişul de solidele organice suspendate şi să colecteze grăsimile şi uleiul.

Această structură (decantor) constă într-un bazin dreptunghiular dotat cu:

• Turbine de aerare, pentru a împinge grăsimile la suprafaţa apei.
• Un pod raclor pentru colectarea grăsimilor de la suprafaţa apei.
• Un pod raclor pentru colectarea pietrişului depus pe fund.
• Pompe pentru extragerea pietrişului adunat în colectoare.

Spuma este adunată de pe suprafaţa apei cu ajutorul podului raclor şi deversată în colectorul aflat pe partea opusă intrării apei brute.aceasta este pompată apoi în containerele de depozitare. Cantitatea de grăsimi extrasă lunar este de 3 – 4 m3.

Pietrişul este pompat spre un spălător pentru a reduce cantitatea de material organic conţinut de acesta. Spălătorul se află în zona containerelor şi este format dintr-un rezervor în care se decantează pietrişul şi de unde acesta este ridicat de un șnec şi descărcat în container. Cantitatea medie de pietriş colectată lunar este 8 – 10 m3. Supernatantul curge gravitaţional spre intrarea în camerele de deznisipare.

Uleiul alimentar uzat, care ajunge la gunoi sau în canalizare, devine un element extrem de nociv. Depunerea lui pe conducte provoacă înfundarea acestora, iar aruncat la coșul de gunoi, alături de restul deșeurilor menajere, devine o substanță greu degradabilă. Mai mult, odată ajuns în apele naturale, uleiul prăjit afectează dezastruos vietățile din apă, căci împiedică prin plutirea sa la suprafața apei tocmai transferul de oxigen.

SC VITAL SA