Imediat după 1990 am decis să ne distanțăm de ”hidra roșie” într-un exces de zel lipsit de logică și predictibilitate. Oameni fără capacitatea necesară dar cu capete înfierbântate și apucături de tonomat, se isterizau la tribuna Parlamentului și în media vomând exprimări ditirambice și acuzații de comunism împotriva Rusiei.
Ne-am negat istoria recentă, jinduind la consumerismul decadent afișat de occidentul presupus paradisiac, visând la beneficii nefirești și rapide imposibil de obținut fără muncă și cunoaștere. Ne-au lipsit oamenii inteligenți și curajoși, capabili să afirme că Europa unită ne vrea nu pentru că eram frumoși și deștepți ci pentru a-și vinde produsele refuzate pe piețele lor.
Românii au greșit capital când au refuzat accesul valorilor certe din diaspora, așteptându-i la granița cu mentalitatea ”șlagului” mineresc și întrebări imbecile precum ”ce ai făcut în ultimii 20 de ani și dacă ai mâncat salam cu soia? ”. Am preferat să aplicăm dictonul neaoș românesc ”prost…prost da-i de a nost” făcând praf economia, agricultura, comerțul și serviciile. În ce altă țară normală infractorii ajung președinți, premieri, miniștri, academicieni, parlamentari și profesori universitari?
Fără o strategie de țară, fără lideri și fără un set de valori real, am trimis cohorte de ”nea Mărini ” cu prazul în diplomat și unghiile netăiate pe la curțile europene ale Occidentului mirific. Ne-am gudurat la vama austriacă uitând de Iosif al doilea și sfârtecarea pe roată a lui Horea, i-am lingușit pe germani în timp ce le curățam grajdurile uitând de atrocitățile celor două episoade de ocupație militară și ne-am căciulit la franțuzii pe motiv că am fi veri cu Brâncuș și ceva megieși de gintă latină. De fapt, ne-am întors dosurile recent umflate cu chebab turcesc capitalist spre marele dușman de la răsărit, dând cu tifla Moscovei și desființându-i pe ruși ca putere.
Între presupusa făloșenie pan- europeană și o neutralitate lucrativă, am ales să ne lipim de plutocrația transatlantică, țară clădită prin exterminarea băștinașilor, munca generațiilor de sclavi și a milioanelor de imigranți, nație ai cărui lideri ne umilesc și azi cerându-ne viză la intrare. Și ca înjosirea să fie totală, liderii noștri masochiști se duc în continuare la sediul de pe Bvd Librescu, rânjind slugarnic pentru un cheeseburger congelat și un cola expirat, înghesuindu-se să mai cumpere niște armament și tehnică militară expirată sau scoasă din uz.
Nu sunt adeptul nici unei forme de autoritate a statului imoral, mediu în care magistrații și politicienii români sunt mai egali decât mine în fața legii, nu îmi doresc o falsă democrație putinistă sau orbanistă, creștin democrația germană fără Dumnezeu și nici neoliberalismul LGBT belgian.
Vreau să fiu doar lăsat în pace să-mi pot plăti facturile, fără stres sau emoții ori să trebuiască să apelez la mila copiilor ori…descurcărerala tipic românească…știți… se poate aranja orice contor dle S! Să vă spun câți șefi au contoarele bricolate?
Atfel spus, prefer gazul rusesc neocomunist corect cotat și nu supraevaluat în raport cu GPL-ul american, flagerarea publică a nemernicilor care ne-au vândut zăcămintele, un statut de neutralitate și democrația de tip elvețian, sistem în care comunitatea și nu primarul decide unde ne ducem gunoaiele. Oare cer prea mult? Sau cum spunea Winston Churchill: Democrația nu e o târfă de cules de pe stradă de un bărbat înarmat cu o mitralieră.
