Omenirea se îndreaptă spre un dezastru iminent. Guvernele și decidenții lumii speră să-și adăpostească averile și apropiații în buncăre exclusiviste, amenajări secrete cu wi fi, în care vor avea acces doar cei aleși. Noi ceilalți,”proști” și mulți, ne vom călca în picioare sperând la o salvare iluzorie, egoistă și inutilă. Suntem contemporanii unei realități înfricoșătoare căci după pandemia Covid a urmat războiul din Ucraina, lumea clătinându-se sub povara încercărilor succesive.
Cu economiile slăbite și în recesiune dupa SarCov 2, marile puteri s-au năpustit să ajute cu arme o țară despre care cei mai mulți auziseră doar prin Elina Svitolina, Vladimir Kliciko, Andriy Shevchenko sau Petro Porosenko. Într-un gest discutabil sau lipsit de sens, USA si UE au pompat miliarde de euro în susținerea unui conflict armat care se va finaliza, doar când va fi închis robinetul american și comunitar. Decizii luate împotriva intereselor a 450 de milioane de europeni care după criza sanitară sau trezit victime ale crizei energetice si economice.
Și…de parcă nu era de ajuns, a urmat revolta planetei care obosită și chinuită de siluirea permanentă generată de ”flămânzii” miliardari ai planetei, s-a scuturat furioasă generând un adevărat dezastru cu epicentrul în zona Turciei și a Siriei, țară deja greu încercată de un război civil inutil. Peste 50 de mii de morți, alte zeci de mii rămase sub dărâmături sau rănite, mii de imobile prăbușite peste victime inocente, milioane de oameni rămași fără adăpost, hrană, apă, electricitate și căldură. Oare ce încercări vor mai urma în viitorul apropiat și cât suntem de pregătiți să le facem față?
Refuz să mă gândesc la un posibil cataclism în România, țară în care politizarea excesivă a societății a ridicat incompetența și nepotismul la rang de politică de stat. Bucureștiul ar fi, probabil, șters de pe fața pământului cu excepția molohului numit Casa Poporului, cu mii de clădiri gata să se răstoarne la un vânt mai serios, unica reușită cuantificabilă a administrațiilor incompetente și corupte succesive, fiind inventarierea și marcare lor cu bulina roșie.
Nu am încredere în Ministerul de Interne, Departamentul pentru Situații de Urgență, nici în planul de intervenție teoretic, scris în mod nerealist, pe sute de pagini. În caz de cutremur sau altă catastrofă naturală va urma marea brambureală, intervenția târzie a structurilor nepregătite și insuficient echipate, populația neinstruită va fi cuprinsă de panică și în final vom beneficia de colapsul unui sistem medical, care nu face față solicitărilor nici în condiții normale. Trăim într-o complicitate tacită, fără să ne revoltăm împotriva celor care consideră că… este suficient să te rogi la sfinți și să pupi icoanele, în loc să te pregătești pentru situații de urgență. Iar presa, superba noastră mass media, continuă să bată câmpii în goana dupa rating, abordând subiecte de tip senzațional din politică, analiza războiului ruso-ucrainian făcută cu generali în prag de demență, ieșirile la rampă ale ”vedetelor” din show biz și declarațiile lui Gigi Becali.
Am auzit despre decidenți locali, povestitori la ore târzii cu mințile încețoșate și trupurile vlăguite de podărese, că în Baia Mare nu este posibil un cutremur, afirmații gratuite și tâmpite. Adevărații specialiști au altă părere privind dinamica cataclismelor planetare, ne putem aștepta oricând la o catastrofă și încerc să vizualizez ce s-ar întâmpla dacă barajul de la Firiza ar ceda. Iar singurul lucru bun ar fi că nu vom avea nevoie, o perioadă, de servicii de salubrizare, clădirile dărăpănate și ruinele emblematice ale orașului fiind luate de ape, în timp ce fațadele murdare și insalubre ar fi spălate și curățate de mizeria depusă în decenii de indolență.
Aceasta este realitatea apocaliptică pe care nu vrem să o conștientizăm, imbecilizați de retorica confuză a demnitarilor plagiatori, taximetriștilor viitori premieri și a specialiștilor în fizica pământului bâlbâiți. E mai important să facem listele viitorilor candidați pentru 2024, testarea posibilelor alianțe, curtarea traseiștilor cu nume sonore și anestezierea poporului cu promisiuni de noi zile libere, indexarea pensiilor și salarii iluzorii.
Închei cu un mesaj pentru deontologii sedentari din administrația publică, personaje cu nările și urechile năpădite de pilozități grețoase, vajnici postaci care vomită ură în nimicnicia lor cronică, cerându-le să-și vadă de bârna din proprii ochi, în loc să transpire de frustrări și obezitate.
„Mâinile care ajută sunt mai sfinte decât gurile care se roagă.” (Sai Baba)
Foto-arhiva
