Senatorul AUR Maramures, Costache Chertif, a sustinut o declaratie politică la tribuna Senatului. Parlamentarul a solicitat ca România să cumpere drone și sisteme antidronă românești, pentru ca banii să rămână în țară și nu în strinătate.

”În plenul Senatului am solicitat ca banii pentru drone si sisteme anti-drone să nu mai plece în străinătate si sa ajunga in indistria romaneasca de armament, unde avem companii care dezvolta asa ceva. Unele tehnologii sunt utilizate de partenerii nostri din Orientul Mijlociu”, a explicat senatorul Costache Chertif.

In cadrul declaratiei prezentată la tribună, senatorul a punctat si faptul că:

”Miliarde de euro sunt pregătite pentru a pleca peste granițe, inclusiv prin împrumuturile europene din programul SAFE, în timp ce producătorii români sunt ținuți la ușa propriului stat. Este o politică absurdă. Când ai nevoie urgentă de capacități antidronă, investești în ceea ce poți produce rapid, local și eficient. Nu transformi România într-un simplu client captiv al marilor concerne străine.

Avem companii care dezvoltă drone și sisteme de combatere a dronelor. Unele dintre aceste tehnologii sunt deja utilizate de partenerii noștri strategici în Orientul Mijlociu. La București, Brașov și Ghimbav există producători și dezvoltatori de drone, sisteme autonome și tehnologii de interceptare. Companii precum Qognifly, Orbotix Industries, Carfil, Romaero sau parteneriatele dezvoltate de IAR Brașov demonstrează că România nu pornește de la zero. Avem ingineri, avem fabrici, avem capacitate de inovare și avem produse care pot concura pe piața internațională.

Și atunci apar întrebări pe care Nicușor Dan și Ilie Bolojan refuză să le audă: Dacă tehnologia românească este suficient de bună pentru alții, de ce nu este suficient de bună pentru statul român? De ce este bună pentru export, dar nu și pentru apărarea propriilor cetățeni? De ce trebuie ca fiecare criză să fie transformată într-o oportunitate de afaceri pentru industriile de apărare din alte state, în timp ce industria românească este condamnată să supraviețuiască din contracte marginale și promisiuni electorale?

În realitate, asistăm la o formă de neglijență strategică. România împrumută bani pentru a cumpăra securitate din exterior, în timp ce refuză să construiască securitate acasă.

Fiecare euro trimis exclusiv în afara țării înseamnă locuri de muncă pierdute, taxe pierdute, know-how pierdut și dependență suplimentară. Fiecare euro investit într-o companie românească înseamnă însă producție locală, dezvoltare tehnologică și capacitate industrială care rămâne la dispoziția statului român inclusiv în situații de criză.”

Declaratia integrală poate fi urmărită în VIDEO, jos!