Ce s-a schimbat în ultimii treizeci de ani, în domeniul siguranței și ordinii publice din România? Păi…mai întâi, ”revoluționarii” decembriști au schimbat denumirea instituțiilor. Ministerul de Interne a devenit Ministerul Afacerilor Interne, apoi succesiv Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative pentru ca în final să devină Ministerul Administraţiei şi Internelor, toate fiind urmașele asumate ale istoriei începute cu Barbu Catargiu.
În cadrul ministerului acționa ca forța principală aflată în slujba statului și puțin a cetățeanului, instituția având ca nume original Miliția muncitorilor și țăranilor, devenită în țările socialiste Miliția. Instituția era militarizată având grade similare ca în Armata socialistă, de la sergent major și până la general. În zilele tulburi din decembrie 1989, comuniștii ”dizidenți” au schimbat urgent denumire in Poliție, a urmat modificarea uniformelor, demilitarizarea și introducerea noilor grade profesionale. Astăzi avem de la subinspector până la chestori, polițistul având titulatura confuză de functionar public civil cu statut special, cu uniformă, grade, armament în dotare și legi specifice.
Un fost polițist ieșit la pensie, care a servit în ambele instituții menționa că: „Un polițist trebuie să aibă câte ceva din toți oamenii, respectiv să fie un păcătos și un sfânt, un vagabond și un zeu care intră în locuri unde se comit toate păcatele lumii, dar nu trebuie să săvârșească nici unul”. Polițistul trebuie să fie capabil să lupte cu indivizi mult mai puternici ca el, fără să își păteze uniforma, să-și deranjeze freza dar mai ales fără să folosească forța. Un polițist trebuie să știe tot dar „să nu spună nimic” iar atunci când folosește arma din dotare trebuie să someze în mod reptat, să tragă foc de avertisment și în final să imobilizeze infractorul dar fără a-i pricinui vreun rău.
El trebuie să fie loial, curajos, competent, incoruptibil, pregătit ca un atlet, dotat cu calitățile psihologului, diplomatului și paramedicului, specialist capabil să dea primul ajutor cetățeanului contravenient sau interlopului infractor. Un fel de Superman mioritic, fără burtă, abstinent, nefumător, credincios practicant, tată de familie, soț și om cu moralitate de sfânt ortodox. Un fel de geniul plătit mult prea puțin, în raport cu așteptările societății.
Problematica majoră care determină credibilitatea și performanța polițistului sunt multiple. O legislație stufoasă și amețitoare schimbată înainte de a putea fi însușită, o ierarhie cu competențe discutabile promovată cel mai adesea pe criterii de favoritism și nepotism, politizarea instituției prin numirea miniștrilor partinici, dotarea tehnică discreționară și anacronică în raport cu statele dezvoltate și o mentalitate cosmopolită de tip rural. Iar consecința este aceea că în conformitate cu indicatorii de profil ai UE excelăm în statistici prin corupţie, economie subterană, spălarea banilor, infracţiuni cibernetice, prostituție, trafic de persoane.
De ce se întâmplă așa? Pentru că Poliția Română este condusă, la aproape toate nivelele, de indivizi incompetenți, carieriști, obedienți, slugarnici, fricoși, lipsiți de coloană vertebrală dar mai ales ”descurcăreți” în buna tradiție balcano-fanariotă, condiții sine qua non pentru a fi șef de unitate polițienească, inspectorat județean, departament ministerial, secretar de stat sau ministru. Evident că există și excepții dar ele sunt sufocate de masa aformă de yes mani care se cațară pe scara profesională cu verocitatea și pragmatismul unei omide păroase.
Ca și aspecte definitorii anormale, Poliția Română este săracă cu armament vechi de 30 de ani, Loganuri și Dustere ruginite, computere care mai utilizează Windows 95, sedii părăginite,umede și mucegăite, mobilier moștenit de la milițieni dar cu polițiști bogați, mai ales cei care au peste 10 ani vechime și au înțeles că pot trăi bine și cu folos, dacă răcnesc sonor un ”să trăiți” slugarnic șefului. Cum altfel se explică că din leafa de bugetar și fără dreptul de a mai avea un servici part time, agenții șefi și agenții șefi principali din secțiile rurale, plus cei de la gradul de comisar în sus au terenuri, gospodării sau case luxoase, mașini de corporatiști, depozite bancare, concedii exotice, case de vacanță și hobby-uri costisitoare? Sunt realități documentate în două decenii, informații care nu se regăsesc în declarațiile de avere sau interese sau pe site-ul virginal al ANI.
Despre cealaltă față a instituției, cea cu polițiști trăind de pe o zi pe alta, divorțați, obosiți, declasați, abuzați, nemulțumiți, stând în chirii obscure…și mai ales despre de ce este Poliția Română în această situație și ce este de făcut …
Oamenii buni nu au nevoie de legi care să le spună să se comporte responsabil, pe când oamenii răi vor găsi o cale prin care să ocolească legile. (Platon)
Attila Somogyi
