Democrația presupune exercitarea puterii de către popor, în majoritatea cazurilor prin delegarea puterii. Chiar dacă este unanim recunoscut că democrația este preferabilă oricărei forme de autocrație, realitatea curentă confirmă vulnerabilitățile unei societății conduse de politicieni fără valoare. Ultimii 30 de ani au evidențiat tarele dictaturii mediocrității, într-o Românie în care meritocrația este anulată de clientelismul endemic.
Clasa politică actuală este o alcătuire tribală, populată de indivizi cu valoare îndoielnică al căror scop este să se îmbogățească, prin orice mijloace și în conformitate cu buna tradiție a făloșeniei rurale. Nu există lideri care să genereze respect. Poate doar invidie sau admirație pentru felul în care reușesc să se căpătuiască în câțiva ani, călcând în picioare orice regulă a bunului simț. Cu o educație lipsită de valoare, majoritatea politicienilor fiind incapabili să urmeze cursurile unei facultăți onorabile, reprezentanții poporului se remarcă prin agresivitate verbală, prost gust, populism, pensii speciale și nesimțire publică cronică.
Până când țara va fi la cheremul sfertodocților analfabeți funcționali, vom progresa cu pas de melc dar nu datorită lor, ci al celor câțiva antrepenori locali care se îmbogățesc pe merit. Căci în afara lor, în România excelează și se află pe profit doar sistemul bancar care împrumută la greu statul perdant, marile firme multinaționale care ne vând produse de import la prețuri europene, deși își plătesc salariații cu lefuri balcanice, subsidiarele ”big pharma” și mafia imobiliară care va construi, în curând, pe Cresta Cocoșului sau Vârful Farcău.
În 9 iunie poporul este chemat la vot având de ales între ciocoii vechi și noi. Cu mici excepții o gașcă de șmecheri cu pedigriul mai colorat decât al prestatoarelor de servicii de pe centura Băii Mari. Am frisoane când citesc lista posibililor candidați mai ales când unii anunță, luni, că reprezintă pe suveraniști iar joi pe purtătorii trandafirilor, în timp ce majoritatea încă se screm ca să fie ”înfiați” de un trib sau altul. Nu contează convingerile doctrinare, programul ideologic sau platforma electorală. Pentru că nu au de gând să se țină de cuvânt, cum nu au făcut-o nici ultimii trei primari certați cu legea, cursanți la universitatea DNA.
Mi-aș dori doar ca toți cei care aspiră la o demnitate publică să treacă printre furcile caudine, a se interpreta judecata morală publică. Căci, într-un oraș mic ca și Baia Mare se știe care e LGBT-st, afemeiat, cartofor, dator vândut, bețiv și/sau consumator de droguri. Iar a da orașul, pe mâna unui individ declasat care își argumentează cu legitimația de demnitar, presupusa potență, averea evazionată, apucăturile de Casanova sau capacitatea de pupincurist, poate genera cu siguranță al patrulea primar penal băimărean . Ceea ce nu este nici de dorit, nici de acceptat.
Îi invit pe candidați să declare cu mâna pe inimă și nu pe boașe, ce păcate morale au și câte schelete le zac prin șifonier, câți copiii din flori au lepădat, ce datorii au la activ, ce averi ascunse posedă și pe numele cui, cărui grup de interese le este client. Credeți că o va face vreo unul? Nici vorbă, căci a fi politician înseamnă a urma regulile cameleonismului, pozând într-un bun samaritian și cetățean de bază al comunității. Unul care duminică merge la slujba religioasă, luni își întâlnește dealer-ul de prafuri, marți dă raportul la sponsori, miercuri prestează la amantă, joi își duce familia la mal, vineri e prezent la o beție cruntă iar sâmbătă se ”sacrifică”, socializând la un club de swingeri din lumea bună.
Ce vremuri trăim…
”Puterea atrage mereu oameni de moralitate îndoielnică.” (Albert Einstein)
Somogyi Attila
Foto-wikipedia.org
