De 30 de ani votăm mereu împotriva cuiva și nu pentru cineva. O realitate axiomatică datorată, pe de o parte unei culturi generale reduse a unui electorat votant aflat la nivelul standardelor ce definesc un politician precum Marcel Ciolacu, pe de altă parte datorită calității mediocre a candidaților prezidențiabili, majoritatea covârșitoare niște indivizi agramați, inculți, analfabeți funcționali ferm hotărâți să dețină funcții de demnitate publică.

De unde să aibă poporul cultură politică dacă superba noastră școală românească publică, a decăzut până la a fi populată de suplinitori și profesori fără vocație, majoritatea personaje frustrate căzute la examenul pentru medicină sau drept.

Peste câteva zile începe campania pentru prezidențiale, obiectivul stabilit fiind găsirea unui înlocuitor pentru actual locatar la Cotroceni. Am pierdut zece ani bătând pasul pe loc, mitul germanului providențial ca simbol al perfecţiunii sociale fiind invalidat de ”mister K”, ale cărui apucături balcanice au transformat instituția prezidențială într-o agenție de turism. România lucrului bine făcut a fost doar un slogan, iar eșecul este evident pentru că noi nu suntem nici mai muncitori, nici mai organizaţi, nici mai corecţi, mai stricţi sau riguroși. După un președinte neocomunist, am avut parte de un neputincios cu aliură academică, de un marinar cu aură bahică și un gefreiter care a defilat un deceniu în stilul gangschritt.

Biroul Electoral Central a validat pentru alegerile prezidențiale zece candidați propuși de partide și patru independenți. O adunătură formată din oportuniști și carieriști printre care se pierd câteva personaje onorabile, care ar merita mai multă atenție și susținere. Dar cine să facă campanie și să promoveze niște foști miniștri ai justiției onorabili, mai ales că sunt independenți? Strategia aplicată și în acest an este clară căci partidul a dispus iar filialele trebuie să țină capul la dreapta și alinierea în front. Superba noastră democrație, reprezentată de un mezelar mincinos, un ”ostaș în slujba țării” reformat, un veterinar filozof, un pastor neoprotestant aferat, un inginer diplomat suspect de a fi cârtiță, un agent imobiliar aservit, o jurnalistă caterisită, o avocată isterică și un afacerist șef de galerie sunt pe placul gloatei care vrea pâine și circ, cât mai multe știri senzaționale de tip tabloid și emisiuni de bălăcăreală publică.

De fapt, cum ar da în peisajul nostru public ca un ciolac să se coboare de pe piedestal pentru a concura cu niște ”pretinși” intelectuali, o doamnă cu studii de drept la Yale și un domn fost judecător, ministru și cu un doctorat in dreptul comerțului internațional. Nici vorbă…cutuma spune că dacă candidatul partidului este mediocru, se bagă textul consacrat ”prost, prost dar îi de-al nostru”. Și vor câștiga din nou căci în spatele ”ciucohunorciolacilor” se află 2.614 primari, 31.836 de consilieri locali, 41 președinți de județene, oligarhia financiară, masonii, mafia imobiliară, crima organizată și peste un milion de bugetari privilegiați. Oare se pune de o nouă alinață post-electorală de dreapta-centru-stânga iar scandalurile actuale sunt doar parte a circului public?

Unica speranță ar fi mass-media dar majoritatea trusturilor mari sunt parte a oligarhiei financiare, finanțat cu capital străin și interese în marile metropole ale lumii. Sigur, mai există presa online, de cele mai multe ori cu redacții formate din unul sau cel mult doi jurnaliști, un grafician și un IT-st part-time, care trudesc din greu inventând știri sau preluând pe bandă evenimente din presa națională. Mă uit la presa locală și văd aceleași știri apărând pe 12 ziare online, o mașină făcută zob, o stradă blocată de lucrări, un spectacol la teatrul de păpuși. Trăiască era comunicatelor, fără de care paginile ar fi populate doar cu știri despre căței abandonați sau pisici dispărute.

Am senzația certă că suntem pe un drum înfundat. Cu lideri fără valoare, simpli vorbitori de dialecte românești, habarniști sau împiedicați în limbi străine, competențe profesionale reduse. Mormintele Brătienilor plâng, tătuca Iliescu moare de inimă rea, cei 7 președinți useriști aflați într-un război fratricid se sinucid, în timp ce auto proclamații reprezentanți ai maghiarimii ”coldușesc” pe la guvernul din Budapesta.. ca să mai renoveze un castel nemeșesc. Acesta este peisajul mocirlos în care încercăm să supraviețuim fără să o luăm razna. Cu un președinte abulic, un guvern habarnist, un parlament de tractoriști ceapiști și o intelectualite refugiată într-o tăcere complice.

Dar ciomăgeala tradițională a început. Se minte la greu, în discursuri politicianist-populiste, cu candidați umblând și la budă cu un cameraman după ei, postări social-media aberante, reel-uri succesive care sunt clipuri video de loc amuzante, pentru că scot în evidență tocmai mediocritatea endemică a unei clase politice semidocte. Pentru o distracție totală, aș propune o bătaie în noroi între guralivele Lasconi și Șoșoacă, un campionat de skandenberg între Ciucă și Ciolacu, fazan între Gioană și Orban, o competiție de dat palme între Simion și Terheș… pentru ca în final să avem parte de un ”lapte gros” cu Diaconescu ca arbitru.

Dacă votul nostru tot nu contează, măcar să avem distracție pe gratis…

”Votăm rupţi în fund între yahtul politicianului de dreapta şi Mercedesul politicanului de stânga!” (Gabriel Băețan)

Somogyi Attila