Uneori, mă duc la culcare mult după miezul nopții, cu senzația că s-a dus totul de râpă. Și că în dimineața următoare, mă voi trezi în uruitul tancurilor T14 și urlete cazone de genul ”iob tvoiu mat” și ”natianut glaz na jopu”. Nu aveți senzația că ne-am reîntors în haosul anilor de după 1990? Acea perioadă în care ziua munceam buimaci de somn în economia socialist-capitalistă iar acasă stăteam cu ochii în televizor, până noaptea târziu, ascultând noua retorică a unei lumi ce părea nebună.
O lume în care fiecare spunea ce voia, cum voia și când voia, până au venit în vizită minerii, care au folosit ca argumente bâtele, cozile de târnăcop și furtunele cu holendere de doi țoli.
Instalarea noului președinte american la Casa Albă a generat un haos total, octogenarul narcisist începând simultan mai multe războaie, un război administrativ intern, unul comercial zonal și unul politic global. Nu țintit, ci aproape cu toți cei care au avut opinii diferite sau divergente, în raport cu doctrina trump. Imobilizat în Biroul Oval și aproape inert fizic, cu o voce tot mai pierdută dar cu accese de psihoză acută, cel de al 47 POTUS din istoria Americii pare să fie omul care va declanșa Armaghedonul. Ce rușine pentru ”cea mai mare democrația” a lumii, să fie ales și validat președinte tocmai omul care, în 2021, a instigat la atacarea Congresului SUA.
Și totuși, care sunt diferențele între Donald Trump, omul inculpat dar necondamnat în patru ani și Călin Georgescu, omul acuzat de șase infracțiuni majore, inclusiv conspirație împotriva ordinii de stat? Păi, Trump a ajuns miliardar, chiar dacă mințind, furând, excrocând…și mai apoi președintele WASP al Americii segergaționiste, în timp ce C. Georgescu trăiește pe bani împrumutați, donați sau cerșiți de la indivizi veroși și oportuniști, din special oligarhului postdecembrist, patriotului senil, evazionistului șmecher, mercenarului criminal și amărășteanului sărac de minte care-și donează bănuții de medicamente din pensia de mizerie, unui individ manipulator și aservit.
A început depunerea candidaturilor iar zoopolitikonul s-a mobilizat deja, în mod festivist, pentru a intra în campanie cât mai forțos. Expirați, fazendați, îmbâcsiți, deformați de traiul bun si de ”statul la stat”, un grup de homo sapiens emanând mirosul stătut și pestilențial al banilor murdari și intereselor obscure, pornește la luptă în nici un caz la o competiție corectă.
De peste trei decenii românii așteaptă omul care să propună un plan de țară pe termen lung, cu strategii clare și viabile, bazat pe muncă, valori și principii sănătoase. Dar până acum am avut parte doar de mediocrități, cu ștaif și fără ștaif, un neocomunist captiv, un universitar impotent, un marinar securistoid matrafoxat și un agent imobiliar cu competențele unui șef de catedră la liceu. Niște surogate care nu au lăsat nimic valoros în urmă dar care rămân în istoria recentă, ca fiind ”nimuricii” ce au încurajat exodul singurelor valori reale ale nației, generația X și cea a Millennialilor.
Aș vrea să fie ordine în viața publică dar în contextul alegerilor din acest an, avem o nevoie disperată de disciplină și bun simț în peisajul media, zonă din care să dispară producătorii servili, fătuțele botoxate, guristele obraznice, podăresele trecute, indivizii cu pitici pe creier, aplaudacii, mercenarii de presă, gunoaiele sinecuriste, analiștii și pupincuriștii duhnind a veceu rural. Căci asta merită stârpiturile mincinoase, care vor ca eu să fiu mândru de guvernările succesive din România, care au atras până în decembrie 2024, suma de 99,30 miliarde euro, în nici un caz 100 de miliarde. Dar nu menționează nicăieri câte sute de miliarde a pierdut România, din 2007 și până astăzi, datorită incompetenței reprezentanților noștri, surogate de demnitari, economiști, experți și așa ziși specialiști.
Puși să alegem între Uniunea Europeană și NATO pe de o parte și Rusia devenită metresa Statele Unite de cealată parte, singura alternativă fezabilă este o politică inteligentă a compromisurilor. Dar pentru asta avem nevoie de un bărbat de stat, nu de politicieni agramați, nostalgici fasciști sau madame independente reciclate. Și pentru că am simțit de peste 30 de ani, pe propria-mi piele, că democrația chiar este o dictatură a mediocrității, nu putem lăsa ca nemulțumiții antisistemici și spălați pe creier, să decidă soarta și viitorul României. Statul trebuie să-și facă datoria, justiția trebuie să fie curajoasă și fermă iar candidații mesianici trebuie să plece acolo unde au vegetat până în 2021, când s-au trezit peste noapte suveraniști și antivacciniști.
Dar să nu uităm…că: ”Niciodată nu vor fi respectate legile, într-un stat unde nu există frică de pedeapsă.” (Sofocle)
Somogyi Attila
