Astronomii au identificat un nou tip de moarte stelară, într-un veritabil accident produs în inima unei galaxii, conform unui studiu publicat de revista Nature, transmite AFP și Agerpres.

„Mai degrabă decât un final natural, stelele pot muri în urma unor coliziuni”, a explicat pentru AFP profesorul Andrew Levan, de la Universitatea din Radboud (Ţările de Jos), coordonatorul acestui studiu publicat recent.

În mod normal, destinul unei stele este dependent de masa acesteia. „Cele mai mari stele sfârşesc ca supernove, iar cele cu masa mică, aşa cum este şi Soarele, îşi încheie viaţa stelară sub forma unor pitice albe”, a explicat astrofizicianul.

Ele pot de asemenea, mai rar şi în cazul stelelor neutronice, să fuzioneze una cu alta atunci când fac parte din sisteme stelare binare.

În octombrie 2019 a fost însă observată o explozie de raze gamma, un jet de radiaţii de o energie colosală, provenind dintr-o galaxie îndepărtată situată în direcţia constelaţiei Vărsător.

În funcţie de durata unor astfel de fenomene, ce variază de la mai puţin de 2 secunde până la câteva minute, un astfel de eveniment reprezintă fie fuziunea a două stele neutronice, fie explozia unei stele supermasive în stadiul de supernovă. GRB191019 – numele de catalog al sursei de radiaţii gamma – cu o durată mai mare de 1 minut, aparţine probabil celei de-a doua categorii. Însă problema este că astronomii nu au observat niciun semnal al unei supernove din galaxia din care provine jetul de radiaţii gamma, galaxie situată la aproximativ 2 miliarde de ani lumină de Soare. În această galaxie, foarte veche, aproape că nu se mai aprind noi stele, şi cu atât mai puţin noi stele supermasive ce ar putea să-şi termine ciclul vital în stadiul de supernove.

O lungă observare a fenomenului a oferit cheia acestui mister. S-a produs la o distanţă foarte mică de nucleul galactic – mai puţin de 100 de ani lumină. Pentru comparaţie, sistemul nostru solar se află la o distanţă de aproximativ 27.000 de ani lumină de centrul galactic. Acest nucleu galactic „este o regiune foarte dens populată, ce poate conţine zeci de milioane de stele care se pot ciocni sau se pot împrăştia”, explică Andrew Levan. Mai ales în condiţiile în care obiectele compacte care populează nucleul galactic, pitice albe, stele neutronce sau găuri negre sunt supuse forţelor gravitaţionale ale găurii negre supermasive din centrul galaxiei. Acest lucru a determinat echipa internaţională de cercetători să concluzioneze că cele două corpuri cosmice a căror coliziune a provocat explozia de raze gamma „s-au format în două locuri diferite şi apoi s-au întâlnit în nucleul galactic”.

Astronomii sunt de părere că astfel de coliziuni, a căror existenţă a fost presupusă teoretic, se pot produce în mod obişnuit în inima galaxiilor, însă observarea lor este foarte dificilă pentru că astfel de medii sunt încărcate cu nori de praf şi gaze cosmice.