O echipă de oameni de ştiinţă a anunţat că a descoperit cea mai veche dovadă a unei înmormântări umane în Africa, datând din urmă cu aproximativ 78.000 de ani în urmă, într-un sit aflat în zona unei peşteri carstice numită Panga ya Saidi din apropiere de coasta kenyană. Este vorba despre rămăşiţele unui copil de 2-3 ani, îngropat într-un mormânt de mică adâncime, săpat într-o peşteră, cu capul sprijinit pe o pernă şi partea superioară a corpului înfăşurată într-un giulgiu, relatează Reuters, preluat de Agerpres.

Cercetătorii l-au numit ”Mtoto”, care înseamnă ”copil” în swahili.

Descoperirea oferă noi informaţii asupra dezvoltării comportamentelor sociale complexe timpurii la Homo sapiens, au spus cercetătorii. ”Aceasta se află la rădăcina minţii simbolice, care caracterizează Homo sapiens”, a declarat antropologul María Martinón-Torres, directoarea Centrului Naţional de Cercetare asupra Evoluţiei Umane (CENIEH) din Spania, care se numără printre autorii principali ai studiului publicat în jurnalul ştiinţific Nature.

”Copilul a fost îngropat într-un loc rezidenţial, aproape de zona în care a trăit această comunitate, ceea ce demonstrează cât de intim sunt legate viaţa şi moartea. Doar oamenii tratează morţii cu acelaşi respect, consideraţie şi chiar sensibilitate cu care îi tratează pe cei vii. Chiar şi când murim, continuăm să fim cineva pentru grupul nostru”, a adăugat Martinón-Torres.

Homo sapiens a apărut pentru prima dată în Africa în urmă cu peste 300.000 de ani, răspândindu-se ulterior în toată lumea. Oasele, găsite într-o groapă circulară, au fost încastrate în ghips şi transportate la CENIEH spre a fi studiate. Copilul, al cărui sex rămâne incert, a fost plasat în mormânt într-o poziţie flexată, cu corpul aşezat pe partea dreaptă şi genunchii aduşi spre piept, după cum au constat cercetătorii. Craniul şi trei oase de la gât au coborât într-un gol format după descompunerea unei perne din material perisabil. Poziţia unui os din zona umărului şi a două coaste au relevat faptul că partea superioară a corpului a fost înfăşurată într-un material perisabil. Corpul era proaspăt la momentul înmormântării şi a fost acoperit rapid cu pământ prelevat din podeaua peşterii.

”A fost, probabil, o acţiune de grup, poate a membrilor familiei copilului. Toate aceste comportamente sunt, desigur, foarte asemănătoare cu cele observate în prezent la propria noastră specie, aşa că putem rezona cu acest act, chiar dacă înmormântarea a avut loc în urmă cu 78.000 de ani”, a declarat arheologul Nicole Boivin, directoarea Institutului Max Planck pentru Ştiinţa Istoriei Umane din Germania, care se numără de asemenea printre autorii studiului.

Cercetătorii au analizat semnificaţia specială a înmormântării copilului. ”Este, cu siguranţă, foarte interesant şi poate fi o dovadă a suferinţei sau tristeţii deosebite faţă de o pierdere atât de timpurie a unei persoane iubite”, a spus Martinón-Torres. Nu este clar când a început comportamentul funerar, însă acesta a fost practicat atât de Homo sapiens cât şi de verii neanderthalieni ai omului modern, notează Reuters. Martinón-Torres l-a numit ”un tip de comportament care ne permite să menţinem legături cu cei care au murit şi care oferă un rămas-bun”.

Cel mai vechi mormânt asociat omului de Neanderthal, situat în Israel, datează din urmă cu aproximativ 120.000 de ani, având o vechime similară cu cea a celui mai vechi mormânt asociat Homo sapiens, care se află de asemenea în Israel, a spus Boivin.

Cercetătorii au declarat că nu se cunoaşte cu exactitate dacă un astfel de comportament funerar a debutat în afara Africii şi a fost adoptat ulterior în zona acestui continent sau a început în Africa, însă dovezile arheologice lipsesc.

Mtoto a făcut parte dintr-o cultură de vânători-culegători, mai multe rămăşiţe de diferite specii de antilope şi alte tipuri de pradă fiind găsite la faţa locului, un ţinut înalt dintr-o pădure tropicală. De asemenea, în sit au fost găsite unelte de piatră pentru răzuire şi producerea găurilor, dar şi vârfuri din piatră, care ar fi putut fi folosite la suliţe. ”Aşadar, avem o imagine despre cum arăta viaţa în vremea vieţii şi a morţii lui Mtoto”, a notat Boivin.