Un studiu realizat cu ajutorul laserului în zona sitului Calakmul din sudul Mexicului aduce noi dovezi conform cărora vechea metropolă ar fi fost cel mai aglomerat centru urban mayaş în timpul perioadei clasice a acestei civilizaţii, în urmă cu circa 1.300 de ani, transmite vineri Reuters și Agerpres.
Noul studiu LIDAR anunţat miercuri de Institutul mexican pentru antichităţi INAH a fost efectuat în regiunea ruinelor acoperite de junglă ale cândva puternicului oraş Calakmul, situat în zonele joase centrale ale Peninsulei Yucatan, lângă graniţa cu Guatemala.
Calakmul a prosperat în perioada clasică a civilizaţiei mayaşe, între 250 şi 900 d.e.n., oraşul dispunând de piramide masive, complexe de palate şi temple, dintre care doar o mică parte au fost excavate.
La apogeul său, oraşul a fost stăpânit de înfricoşătorii conducători ai Dinastiei Şarpelui care s-au luptat pentru putere cu alte regate într-o perioadă marcată de mari realizări umane în domenii precum scrisul, matematica şi artele în lumea mayaşă, care ocupa America Centrală de azi şi sudul Mexicului, notează Reuters.
Kathryn Reese-Taylor, cercetătoare la Universitatea din Calgary afiliată studiului LIDAR, a explicat într-un webcast că noile hărţi ale sitului dezvăluie numeroase clădiri necunoscute anterior care demonstrează că oraşul Calakmul era mai dens populat comparativ chiar şi cu Tikal, metropola antică mayaşă situată în nordul statului Guatemala şi considerată mult timp cel mai mare centru urban al acestei civilizaţii.
Tehnologia de cartografiere LIDAR utilizează aeronave ce proiectează impulsuri de lumină în pădurile dense, oferindu-le astfel ocazia cercetătorilor să vadă dincolo de vegetaţie şi dezvăluind structurile străvechi aflate dedesubt.
Potrivit lui Reese-Taylor, noile hărţi preliminare cu date cu o vechime de doar trei luni dezvăluie complexe extinse de apartamente rezidenţiale grupate în jurul templelor şi, posibil, ale unor pieţe. Ea a adăugat că în jurul anului 700 d.e.n. amprenta fizică a metropolei Calakmul era egală cu cea a Amsterdamului sau a Bruxellesului din zilele noastre. Estimările anterioare sugerau că populaţia oraşului ajungea probabil la circa 50.000 de locuitori, însă noul studiu ar putea conduce la o recalculare a acestei cifre.
INAH a indicat într-un comunicat că marea densitate a clădirilor indică o populaţie numeroasă şi sugerează că toate zonele care erau disponibile la acea vreme au fost modificate de mayaşi. Printre structurile amenajate se numărau canale de apă necunoscute anterior, terase şi baraje concepute probabil pentru protejarea rezervelor de apă şi cultivarea terenurilor agricole.
„Sunt atât de multe detalii, structuri mari şi mici”, a declarat specialistul în civilizaţia mayaşă Felix Kupprat de la Universitatea Naţională Autonomă din Mexic, de asemenea parte a echipei care a efectuat acest studiu.
INAH a adăugat că noile date imagistice vor contribui într-un mod mai eficient la conservarea zonei, precum şi la viitoare lucrări arheologice în zona sitului, care va atrage, probabil, mai mulţi turişti.
Studiul vine într-o perioadă în care guvernul Mexicului a accelerat construcţia unei linii feroviare de mai multe miliarde de dolari pentru a stimula turismul şi a promova dezvoltarea în regiunea săracă Yucatan, bogată însă din punct de vedere arheologic.
Foto-Archaeology Wiki
