De anul viitor refuz să mă mai las manipulat de cei care consideră că libertatea este dreptul de a te opune și nega realitățile vieții. Cred că am fi mai fericiți și utili social dacă ar exista posibilitatea ca analfabeții funcționali și nulitățile titrate să aibă interzis în două domenii determinante, în politică și pe social media.
Am fost mai fericit inainte de 1990 fără programe de televiziune imbecilizante, smartphonuri si alte gadgeturi IT pentru că aveam biblioteci și posibilitatea să citim cărți de valoare, cu toată cenzura de tip paukeriană. Azi avem acces la sute de programe de televiziune din toată lumea, riscăm să devenim un popor sedentar dar mai ales victime sigure ale politicilor de spălare a creierelor.
Ne extaziem în fața unor miliardari veroși acceptând, ca rețetă a succesului cert, legenda afacerii începute în garajul părintesc, poveste debitată de indivizi capabili să vorbească șarmant și spiritual ”tâmpenii inteligente” în fața a mii de spectatori. Timp în care contabili deștepți le ascund averile oneroase în paradisuri fiscale. Zilnic ni se spune cine sunt primii 10 bogătași ai lumii și cât au plătit pentru divorțul de ultima soție trofeu dar nu se spune nimic, sau extrem de rar, despre milioanele de copii care mor de foame în timp ce omenirea aruncă anual 1,5 miliarde de tone de mâncare. Astăzi sunt 857,403,487 persoane subnutrite în lume și 1,720,930,186 de persoane supraponderale. Dar percepția publică inoculată este că cei zece miliardari obsceni de bogați reprezintă un fenomen, în timp ce 7,5 milioanele de morți de foame anual, sunt doar o statistică!
După 30 de ani de libertate și pretinsă democrație România rămâne o țară a paradoxurilor, cu politicieni mediocrii, oameni de afaceri veroși și o justiție superbă funcționând cu bufeuri specifice la menopauză. Evident cu mici excepții căci orice formă de generalizare este periculoasă, astfel că avem totuși, 7 politicieni onorabili, 11 oameni de afaceri onești și 2 judecători responsabili. Absolut remarcabil pentru o țară cu oameni nemuțumiți de prețul utilităților dar cu primari mesianici și fericiți.
Realitatea este că, cu toată spoiala de civilizație și apartenența europeană, rămânem nația cu cele mai multe veceuri în curte, gospodării neelectrificate, localități fără apă și canalizare, orașe cu drumuri neasfaltate și municipii sufocate de trafic și poluare. Și mai avem patru milioane de romani care au plecat din țară deși avem acasă toate produsele marelui sistem consumeristo-capitalist, într-o țară devenită o mare franciză internațional.
Nu știu ce așteptări să am de la anul 2022…politicienii tâmpiți nu vor dispărea, fabricile de diplome vor livra alte hoarde de nonvalori, magistrații vor fi la fel de eficienți ca un picior de lemn. Poate că polițiști își vor recupera demnitatea pierdută iar onorabilii parlamentari își vor regăsii decența, reglementând social media devenită mijloc legal și unic de imbecilizare a nației extaziate și nefericite.
Să fim sănătoși….e tot ce îmi doresc de la noul an!
Oamenii trebuie iubiți și lucrurile folosite. Haosul lumii de astăzi e că iubim lucrurile și folosim oamenii. ( Dalai Lama)
