Baia Mare se află TOT la cheremul acelorași vampiri cu costume și cravate colorate. Când vom înțelege că pentru a scăpa de efectele negative ale ultimului deceniu, trebuie scuturat copacul stufos al administrației locale? De la vârf și până la bază. Ca să cadă tot, absolut tot, de la putregaiul de pe scoarță până frunzele pline de viermi, fructele putrede și ramurile uscate.
Oare nu pricepem că nu s-a schimbat nimic altceva decât ”vatmanul”? Că avem parte de același hârb ruginit și ciuruit de banii sifonați din visteria publică, cu cauciucurile reșapate și date cu smac de firmele de casă, tapițeria pătată de curvăsăraiul din vilele suburbane, cu toba de eșapament spartă de minciunile scuipate ciclic și vopseaua uzată ca fardul unei prostituate bătrâne de pe centură?
Ce se întâmplă cu spiritul civic al orașului? Nu cred că mai suntem o cetate. Poate cel mult un ghetou în care emblemele orașului au devenit Craica și Ferneziul, Pirita și zona Gării. Asta în timp ce superba noastră burghezie și aristocrație postdecembristă, a ales să-și întoarcă dosul orașului jumulit.
Am crezut că vom reuși să ne ridicăm din genunchi, recăpătându-ne bruma de demnitate pe care o mai aveam acum un deceniu. Nici vorbă. Cine să dea exemplu dacă superba noastră intelectualitate s-a baricadat în universități și birouri fastuoase unde pregătesc noi proiecte fantasmagorice pe bani europeni și guvernamentali iar majoritatea artiștilor, cei care nu s-au reprofilat in organizatori de evenimente, se gudură pe lângă scaunele decidenților analfabeți cu aere de mecena.
Câțiva jurnaliști neaserviți au tras semnalul de alarmă și carul cu boi a tremurat, dar nu s-a oprit. Au rămas prea puțini și sunt tot mai rari, ca floarea de colț. În actualul context și după zece ani de experiență, câinii de pază ai democrației s-au împărțit în haite, unii alegând să rămâna jigăriți, dar liberi, alții preferând lanțul auriu și concedii externe pe stipendii de obediență. Tăcerea costă iar banul public și taxa de protecție se lipește perfect, de limbile atârnânde și slugarnice.
Și…de parcă nu era de ajuns, aflăm că noul staroste orășănescu a lansat campania de peticire a sacului public moștenit, lăsat cam ciuruit de cel mai ”iubit” fiu al orașului. Poporul va avea, de la anul, biruri noi dacă nu vrem să intrăm în faliment sau să fim cumpărați la talcioc de hunul Orban, va trebui să ne revoltăm.
Taxele și impozitele orășănești, clădiri și terenuri, locurile de veci, salubrizarea, abonamentul de parcare, biletele Urbis, avizele, adeverințele și alte servicii publice se majorează de anul viitor. Trebuie mai mulți bani pentru a putea risipii mai mult și a afunda și mai mult urbea în mocirla pestilențială a corupției. Sunt curios dacă consilierii locali vor trece examenul de loialitate la ”ordinara” din această lună. Dacă vor accepta noile majorări, atunci să facă bine și să ceară și un audit independent privind starea orașului. Ca să știm cum stăm, cine ce foloase și-a tras și mai ales să devoalăm această ”famiglia” care s-a îmbogățit cu nesimțire, în timp ce băimăreanul face foame și dă căldura mai jos din termostat.
Un fost personaj respectat al urbei mi-a scris că ar trebui să fiu mai ”soft”, că vin sărbătorile. Și cu siguranță nu e creștinesc să dai cu parul în scăfârlia hoților cu gulere albe și gri. Nu pot domn Profesor…e singura satisfacție care mi-a mai rămas înainte de a depune arma în rastel. Mai ales că sunt convins, că la alegerile de la anul vor năvăli la bucate goții, cumanii, pecenegii, tătarii, reșapații, expirații și alte specimene de politicieni ratați, a căror unică speranță este uitarea incompetenței și noncombatul endemic al orașului care-și colindă sărăcia…
”Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, ci complice. ”(George Orwel)
Somogyi Attila
