„Corupţia este mai rea decât prostituţia. Cea din urmă poate periclita morala individuală, în timp ce prima pune în pericol morala publică.” (Karl Kraus)
Am scris prima parte a acestui editorial acum câteva luni și era fireasc să scriu continuarea foarte curând. Nu am făcut așa pentru că așteptam ca rahatul din Ministerul Afacerilor Interne să explodeze iar când poleiala de cacao și zahăr pudră, falsă și manipulatorie se va evapora, la vedere va rămâne doar adevărul grotesc și mizerabil. Care miroase, pute și arată fețele hidoase ale decidenților din cel mai important minister domestic.
Recentele evenimente de pe litoral și explozia de la Crevedia dovedesc labilitatea unui sistem a cărui guvernare se bazează pe numiri politice fără substanță, clientelism, oportunism și carierism desuet. Neavând oameni de stat, ci doar jalnici politicieni de sorginte balcano-fanariotă, autoritatea statului este slăbită iar ordinea de drept a ajuns la cheremul miliardarilor de carton, a interlopilor cu gulere albe sau lanțuri de aur bovine, magistraților cu studii obscure și sinecuriștilor numiți ca judecători, pe bază de pile, relații și ”nemoșag”.
Doar așa este posibil ca șefii poliției să fie numiți pe criteriul loialității față de dosurile obeze ale mai marilor zilei, serviciilor oneroase prestate la ceas de seară, bețiilor și orgiilor bahice de week-end și favoritismelor făcute după un telefon cu wi-fi scurt. Nu mai există onoare și bun simț în rândul corpului polițiștilor români iar dacă mai există, este anulată de procentul nesimțirii. Cum altfel ar fi posibil ca un inspectorat județean să fie condus de un comisar șef făcut la apelul bocancilor, de două ori repetent la examenul de numire în post, ”șef” care merge la serviciu cu morga unui învingător, ajuns vremelnic ”victimă” a sistemului ticăloșit care nu-i recunoaște meritele inexistente.
De aceea în toată România poliția nu este respectată, oamenii se urcă beți și drogați la volan, depășesc viteza legală, încalcă reglementările codului rutier, vorbesc la telefon în timp ce conduc mașina, omoară oameni și animale, distrug case și poduri, umplând șoselele de troițe și cruci. Dacă puterea se deleagă, respectul de obține prin muncă, cinste, corectitudine, responsabilitate și mai ales conștiința de a fi în serviciul public. Nu al șefilor de la județ sau București.
Polițistul român a devenit o ”glumă” de care nu se mai sperie nici câinii vagabonzi, niște jalnice instrumente perverse ale unei societăți dominate de descurcăreală și lipsă de respect față de autoritate.
Attila Somogyi
