Trăim într- o permanentă criză de autoritate chiar dacă suntem liberi de trei decenii și asta pentru că cei mai mulți dintre noi confundă democrația cu anarhia și libertatea cu lipsa de respect față de lege.
În decembrie 1989 am tremurat de frică, fiindu-mi încă proaspete în memorie evenimentele de la 4 iunie 1989, masacrul din Piața Tiananmen. Mă așteptam ca securiști și nomenklaturiștii să-și apere cu forța privilegiile, orice om de bun simț știind că protestele din Timișoara și București puteau fi reprimate, dacă se dorea. Șansa noastră a fost degradarea elitei comuniste, obosite, mahmure și depășite de situație după aproape un sfert de secol de huzur, îmbuibare și lins al izmenelor cuplului dictatorial.
După 30 de ani de ”democrație” puțin și greșit reglementată trăim efectele lipsei noastre de curaj, a generației care a preferat să promoveze la butoane pe cei din linia a doua a Partidului Comunist și odraslele nomenklaturiste ascunse sub titluri universitare sforăitoare, decât pe romanii din diaspora reveniți în țară. Cu mințile incețoșate și manipulați de un patriotism de tip iliescian, majoritatea românilor au adoptat câteva lozinci kominterniste, de genul: ce ai făcut în ultimii 20 de ani și ai mâncat salam de soia? votând clica obosiților din studioul 4 și a bărboșilor cu freză revoluționară.
Lor, emanaților din anii ‘90, parlamentari și politicieni fără vocație le datorăm Constituția cu ambiguitățile sale dar și instituțiile statului în care ”strălucesc” prin ineficiență o Curte Constituțională partinică, Consiliul Superior al Magistraturii politizat și instanțele populate cu absolvenți de drept la ”Bogdan Vodă”. Mă întreb de ce evită sau se tem să scrie jurnaliștii ori să se exprime analiștii politici, asupra modului cum funcționează justitia în România. Ce categorie socio-profesională are cele mai mari privilegii, obținute cel mai repede și niciodată aduse în discuția publică. Cu tot respectul față de purtătorii de robă onești și cu vocație, vă întreb cu ce este mai important din punct de vedere social un magistrat… în raport cu un medic? O sentință greșită poate fi atacată, schimbată sau casată în timp, un bolnav tratat necorespunzător, printr-o culpă medicală sau lipsă de interes…moare!
Nu va exista respect față de autoritatea statului atâta timp cât numirile se fac politic în administrație, justiție, armată și poliție iar procesele durează ani de zile, astfel că marii corupți și cei care au devalizat România ajung să fie condamnați după 5 sau 10 ani, fără confiscarea averilor ilicite, cu pedepsele reduse pentru că au depașit 60 de ani. În țările care se respectă cazurile de corupție se judecă în regim de urgență, pedepsele nu țin cont de vârstă, judecătorii nu mor de obezitate morbidă iar procurorii ca avocați fără vocație, cu pensii și beneficii nejustificate în raport cu ceea ce au dat societății.
Sau cum zicea Walter Savage Landor „Întârzierea în justiție este injustiție.”
Editorial semnat de Somogyi Attila
