Filozoful și pedagogul american John Dewey avea dreptate când afirma că omul este subordonat dorinței de a se simți important, motiv pentru care încalcă principiile sociale, democratice și morale. Un exemplu elocvent în acest sens o constituie mentalitatea majorității politcienilor români, personaje mediocre și lipsite de valoare umană care acționează obsesiv pentru a fi în atenția publică și a obține demnități sau funcții pentru care nu sunt pregătiți.
Municipiul Baia Mare este, în acest sens, un exemplu de manual, un procent covârșitor al persoanelor publice din politică și administrație fiind produse ale oportunismului social, semidocți și sfertodocți implementați pe liste de partid.
Băimărenii se confruntă cu câteva probleme majore. Nu de azi, nici de ieri ci de aproximativ 20 de ani, de când decidenții orașului iau hotărâri greșite sau partinice, măsuri care favorizează grupuri de interese din oligarhia locală, în nici un caz pe cetățeni. Este suficient să amintim situația din cartiere, în unele zone neintervenindu-se la infrastructura rutieră și pietonală de peste 50 de ani, la sutele de imobile cu subsoluri inundate, fațade depreciate, acoperișuri improvizate, garaje ilegale, clădiri părăginite și resturi de imobile mascate sub munți de panseluțe și flori de sezon.
Câtă vreme autoritatea locală este mai interesată de circ și nu de pâine, sume importante fiind cheltuite pe studii de fezabilitate futuriste care expiră în dulapuri și la evenimente cultural artistice gratuite de calitate îndoielnică, cetățeanii nu vor accepta că executivul și deliberativul administrează orașul, în numele și interesul băimărenilor plătitori de taxe și impozite. Ceea ce se înâmplă în acest moment în Baia Mare constituie o dovadă a incompetenței decidenților, problema salubrizării fiind prezentată în mod distorsionat și manipulator, într-o interpretare personală a prevederilor legale în vigoare, Legea 101/2006 republicată menționând clar, la articolul 5, că asociațiile de dezvoltare intracomunitară au ca obiectiv înființarea, organizarea, reglementarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun cu autoritățile locale a serviciului de salubrizare pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale, aspect menționat și în Planul Național de Gestionare a Deșeurilor.
Simulacrul de democrație din ultima ședință a Consiliului Local transmisă în direct pe social media, a confirmat existența unor interese divergente între executiv și o parte a deliberativului, opinia cetățenilor nefiind prezentată. Și asta pentru ca executivul nu vrea să accepte că doar administrează orașul, conducerea municipiului fiind delegată de cetățeni consilierilor locali aleși iar exercițiile de retorică cu tentă partinică, realizate cu voce metalică, bâlbele incoerente sau puseuri de orgoliu nu au nici o legătură cu agenda cetățeanului.
Citind comentariile făcute în timp real, până interveneau măturătorii de postări, m-am convins că ședințele administrației laice trebuie ținute în casa cetății și nu într-un asezământ de cult, că biserica…oricare ar fi ea, trebuie să se ocupe de spiritul turmei și nu de administrație iar modul în care se discută și se abordează problemele comunității trebuie să fie bazate pe respect și considerație, nu pe suficiență, ură sau bălăcăreală de tip șantierist.
Într-un asemenea context, cu un deliberativ ineficient și consilieri locali care votează cum le dictează partidul sau sponsorul, singura soluție viabilă pare sistemul democrației helvete, țară în care cetățenii sunt chemați la referendum ori de câte ori se impune a fi necesar. Nu am încredere că odată coborâți între cetățeni, consilierii locali cu probleme își vor găsi coloana vertebrală în coșurile stradale sau punctele de colectare insalubre și mizere. Nu câtă vreme interesul personal prevalează celui public, bogații devin mai bogați iar săracii flămânzesc cu ochii în soare.
Mintile luminate discuta idei; mintile mediocre discuta evenimente; mintile mici discuta despre oameni. (Eleanor Roosevelt)
